Coronavirusul s-a dovedit a fi mult mai teribil decat a fost avertizat initial, lovind pe toata lumea, de toate varstele, cu o viteza de neimaginat. Este imposibil sa intrezarim astazi perimetrul tragediei. Suntem incapabili sa calibram mortalitatea pe care o va provoca sau timpul in care contagiunea va continua sa devasteze planeta. OMS a avertizat deja ca pandemia ar putea costa milioane de vieti si unele modele statistice ne avertizeaza ca criza ar putea dura luni de zile. Nu stim. Din acest motiv, nu putem decat sa respectam cu strictete recomandarile autoritatilor sanitare, sa colaboram individual in efortul comun si sa avem incredere ca calaretii apocalipsei se indeparteaza cat mai curand de galopul lor macabru. 

Dar, chiar fiind cel mai important lucru, nu vrem sa vorbim despre sanatate, ci despre economie. Sau ce a mai ramas din economie, care este un alt mod de a privi. Daca a vorbi despre viitor este nesabuit in circumstante obisnuite, cu atat mai mult in aceste vremuri de confuzie absoluta, in care cea mai mare lebada neagra vazuta vreodata a ajuns sa perturbe totul. Dar vom face. Ce se va intampla cu economia noastra? Ei bine, ca orice altceva, va depinde de amploarea si profunzimea pandemiei si de reactia diferitelor organisme publice afectate, intrucat cele private in acest moment nu au nici putere, nici bani. In orice caz, recesiunea este deja inevitabilain acest moment, fara a exclude o depresie profunda la panda. Vom intra intr-o economie de razboi, cu o participare publica in crestere, avand in vedere ca un procent semnificativ din economia privata va ramane literalmente in ruinele cele mai absolute. Pentru a compensa mizeria, este probabil ca recuperarea sa fie mai rapida si mai sanatoasa decat in ​​2008.

Vom intra intr-o economie de razboi, cu o participare publica in crestere, avand in vedere ca un procent semnificativ din economia privata va ramane literalmente in ruinele cele mai absolute.

Mai rapid, da, dar si diferit, pentru ca lumea post-coronavirus nu va mai fi aceeasi cu cea pe care am lasat-o in urma. Modelul economic prin care l-am trait  in ultimii 20 de ani – inclusiv criza subprime – a calarit pe doua linii de baza, globalizarea si ceea ce a fost initial cunoscut sub numele de revolutie tehnologica.pentru a se consolida ulterior ca economie digitala. Pe masura ce granitele au cazut, sistemele digitale au permis managementul global al organizatiilor. Consecinta imediata a acestui fapt a fost transferul centrelor de productie in acele tari care erau mai competitive in ceea ce priveste salariile si eficienta. Si, desigur, China a luat tortul. Vestul a ramas ca un – temporar – rezervor de talent si design, iar Orientul Indepartat ca marea fabrica a lumii. Economia digitala/globala a generat si un nou fenomen, turismul de masa, incurajat de calatoriile low cost si all inclusive. Sute de milioane de oameni s-au lansat apoi in acele lumi ale lui Dumnezeu, fara a lasa niciun pamant virgin neatins de dorinta noastra de emotii si senzatii. Cu aceasta mobilitate extrema, companiile aeriene, hotelurile, agentiile de turism si ghizii turistici au crescut, udand economiile locale cu o ploaie fina de dolari, yeni, euro si diverse valute. Lumea a devenit un roi hiperventilant , miscandu-se ici si colo, stimulat de interconectarea digitala si de promisiunea unor paradisuri indepartate si incitante. 

Doua evenimente neprevazute, noi paradigme

Dar, dupa cum spune intelepciunea populara, omul propune si Dumnezeu dispune. Acolo eram cand s -au intamplat doua lucruri neasteptate . Primul, razboiul – comercial deocamdata – dintre SUA si China . Gigantul american, constient ca modelul de globalizare/tehnologie va duce la suprematia asiaticilor, a decis sa schimbe regulile jocului. Si apoi a inceput un razboi comercial in care au fost folosite tarife si vama in locul tancurilor. Paradigma globalizarii a crapat acolo unde ne-am putea astepta mai putin, de catre Statele Unite, promotor traditional al liberalismului si campion al granitelor deschise. Si incurcati asa cum eram cu primele batalii comerciale dintre cele doua superputeri aflate in disputa, nu am vazut venind a doua dintre surprize, COVID-19., o lebada neagra terifianta care a venit cu furtuna ei de panica si moarte pentru a perturba totul.

Vom vedea cat de departe ne duce acest film de groaza apocaliptic, din care am vazut doar primele scene, suficient pentru a intelege ca marile schimbari vor zgudui modelele economice pe care le-am cunoscut pana acum . Din acest motiv, nu vom intra in panica pentru a incerca sa vedem care vor fi unele dintre acele noi paradigme care vor domina economia mondiala post-coronavirus.

COVID-19 este o lebada neagra terifianta care a sosit cu furtuna ei de panica si moarte pentru a perturba totul

Frica de noile pandemii va deveni cronica si omenirea va dori sa se protejeze. Pentru a face acest lucru, pe langa investitiile in cercetare, vaccinuri si sanatate, va exista o tendinta de restrictionare a turismului de masa . Turismul va deveni mai selectiv, fie taxand zborurile si hotelurile cu taxe, fie impunand un fel de restrictie. Unele tari, precum Italia sau Spania, agatate de elixirul confortabil al torentilor milionari de turisti si vizitatori vor trebui sa se recicleze. Navele de croaziera, plajele aglomerate si centrele istorice saturate vor fi amintiri proaste, pentru o vreme, ale unui cosmar pe care nu vom dori niciodata sa-l repetam, un camp fertil de contagii si infectii.

Pe de alta parte, modelul economic realizat de altii va fi limitat . Criza ne-a facut sa aflam direct riscurile dependentei extreme pe care o aveam de fabricile din est. Din acest motiv, vor fi impuse masuri protectioniste care sa favorizeze productia interna, ceea ce, pe de o parte, va scumpi produsul, dar, pe de alta parte, va permite dezvoltarea unor industrii si companii mijlocii care in prezent sunt neviabile. Decizia a fost deja luata si SUA pariaza de ceva timp pe ea. Restul tarilor occidentale vor urma in curand exemplul. 

Uniunea Europeana va deveni constienta de necesitatea propriilor companii in sectoare strategice, in special in tehnologie

Ne vom increde unul in celalalt . Razboiul SUA-China se va intensifica, iar Uniunea Europeana, incet, ezitant si necoordonat, ca intotdeauna, va deveni constienta de nevoia unor companii proprii in sectoare strategice, in special cea tehnologica, in care dominatia estica si americana este coplesitoare. . Modelul european va avea esenta colaborarii public/privat.

Agricultura, pe de alta parte, marea uitata a modelului anterior, se va intineri inainte ca societatea sa constientizeze, acum, nevoia urgenta de a garanta o hrana sigura si apropiata . 

Si toate acestea, intr-un mediu economic cu o prezenta publica puternica , mostenitor al economiei de razboi/nationalizatoare la care ne vom gasi condamnati daca aceasta criza va dura mai mult de o luna. Sectorul privat se va rearma treptat cu noi actori, deoarece multi dintre cei traditionali vor fi maturati de furtuna virala. Daune colaterale de la detentie, va vor spune, in timp ce amintirea voastra se estompeaza in melancolie si uitare. 

Virusul, vom vedea cand, va trece. Si vom iesi din nou, la munca, sa radem. Dar o vom face intr-o alta lume decat cea pe care o cunosteam . Nu stim daca este mai bine sau mai rau, dar cu siguranta diferit. Avand in vedere ca asa este, sa fim atenti la oportunitatile care exista, cu siguranta, vor exista. Curaj si noroc, pentru ca vom avea nevoie de ele.