Regele sau regina au intr-adevar intalniri saptamanale cu prim-ministrul. Asa cum a scris eseistul fundamental al secolului al XIX-lea Walter Bagehot in 1867, suveranul britanic are „trei drepturi – dreptul de a fi consultat, dreptul de a incuraja, dreptul de a avertiza”.

Noul rege a spus ca va adopta o abordare diferita ca monarh fata de perioada sa de print, spunand ca a fost o „prostie completa” sa sugereze ca ar fi politic deschis, pentru ca „nu sunt atat de prost”.

„Trebuie doar sa te uiti la piesele lui Shakespeare, „Henry V” sau „Henry IV” partea I si 2, pentru a vedea schimbarea care poate avea loc. Pentru ca daca devii suveran, atunci joci rolul in modul in care se asteapta”, a spus el. „Deci, desigur, operati in parametrii constitutionali.”

Chiar si asa, unii critici cred ca opiniile sale inregistrate ar putea provoca o criza constitutionala daca guvernul adopta o pozitie pe care a sustinut-o anterior – de la sprijinirea fermierilor pana la aprobarea arhitecturii controversate – chiar daca nu exista dovezi ca a intervenit efectiv.

Nascut intr-o sala de bal aurita

Regina parea intotdeauna supranatural potrivita pentru acest rol linistit, plin de putere moale, dar putina putere. In schimb, noul rege a parut intotdeauna o potrivire incomoda. 

S-a nascut la Palatul Buckingham in seara zilei de 14 noiembrie 1948, in timp ce tatal sau, Printul Philip, juca squash. Afara, Marea Britanie se recupera din ravagiile celui de-al Doilea Razboi Mondial. Strazile Londrei erau inca imprastiate cu moloz de la Blitz, iar oamenii sai s-au confruntat cu dificultati economice groaznice care ar duce la intemeierea sistemului modern de bunastare al tarii. In interiorul palatului, Printul Charles intrase intr-o lume paralela a privilegiilor imense, dar si a datoriei prestabilite.

Regina Elisabeta a II-a cu Printul Charles, in varsta de 4 ani, si Printesa Anne, pe terenurile Castelului Balmoral, Scotia, septembrie 1952. Charles isi sarbatoreste a 4-a aniversare.

Regina impreuna cu printesa Anne si printul Charles, in varsta de 4 ani, la Castelul Balmoral in 1952.

„Mostenitorul nou-nascut a fost adus in vastul bal aurit de moasa regala” si asezat intr-un patut „pentru a fi vazut de curtenii regali”, a scris Sally Bedell Smith in biografia ei neautorizata, „Printul Charles: Pasiunile si paradoxurile unui improbabil”. Viata.” Imediat ce s-a nascut Charles, „a devenit oficial proprietate publica”, a spus Smith.

La mai putin de patru ani mai tarziu, a devenit mostenitorul tronului dupa moartea bunicului sau George V. Nu a fost o copilarie usoara, sunt de acord Smith si alti biografi si istorici regali. Mama si tatal sau disciplinar erau adesea absenti, facand turnee in Commonwealth luni intregi si ratand primele doua Craciunuri ale lui Charles si a treia aniversare a lui.

Charles era un „tanar foarte sensibil si emotional”, asa ca tatal sau „mascul alfa” a incercat sa-l intareasca trimitandu-l la Gordonstoun, un internat dur si spartan din Scotia, potrivit biografului regal Tina Brown. Keir Simmons pentru podcastul sau „Born to Rule” anul acesta. Aceasta este „absolut povestea vietii lui” – familia lui Charles „incearca constant sa-l impinga in acest tipar, pentru ca el era viitorul rege, ca pur si simplu nu i se potrivea”, a spus Brown.

A absolvit cu note medii, descriind ulterior experienta ca „o pedeapsa cu inchisoarea”.

La varsta de 21 de ani, Charles a spus ca a-si da seama ca va fi rege era „ceva care iti vine cu cel mai ingrozitor si inexorabil simt”. 

 Si-a intretinut ambitiile de a fi sofer de tren, soldat si chiar vanator de vanatoare mare, a spus el, „pana cand mi-am dat seama ca sunt destul de blocat”. Acea apatie chinuita nu s-a stins. In 1994, un documentar TV a surprins un copil intrebandu-l: „Cine esti?” la care Charles a raspuns: „As vrea sa stiu”.

Charles a avut o lunga poveste de dragoste cu femeia care mai tarziu avea sa-i devina sotie. Dar Camilla Shand, asa cum a fost numita atunci, va aparea in fundal doar pentru cea mai mare parte a trei decenii. Familia ei nu era suficient de aristocratica pentru a fi o sotie potrivita pentru mostenitorul tronului. Ea avusese deja mai multe relatii si „conventiile vremii cereau ca mostenitorul tronului britanic sa se casatoreasca cu o femeie care parea a fi cel putin virgina”, a scris Smith in cartea sa.

Camilla facea curte si cu un alt barbat, Andrew Parker Bowles, cu care avea sa se casatoreasca spre consternarea lui Charles in timp ce acesta era plecat la serviciul Marinei, in ceea ce Smith numeste „diagrama Venn a infidelitatii din clasa superioara a Marii Britanii”. Asa ca Charles a fost lasat pe un capat liber, luptandu-se sa atraga din grupul tot mai mic de debutanti care indeplineau criteriile regale stricte.

Lady Diana Spencer era cu 12 ani mai mica decat Charles si s-au intalnit doar de vreo duzina de ori inainte ca acesta sa o ceara sa se casatoreasca cu el. Diana provenea dintr-una dintre cele mai vechi familii din Marea Britanie, iar in calitate de profesoara de gradinita, in varsta de 19 ani, era departe de a fi o socialista a carei istorie romantica ar putea zdruncina pene regale.

Imagine: Printul Charles si Printesa Diana stau unul langa altul in timpul ultimei lor calatorii oficiale impreuna, la Seul, Coreea de Sud, pe 3 noiembrie 1992.

Charles si Diana in timpul ultimei lor calatorii impreuna in Coreea de Sud, in 1992.

Era o uniune nepotrivita oricarei partide. „Presat si panicat, el se repezise sa ia o decizie inainte de a fi pregatit, intelegand putin despre fata de 19 ani, cu obrajii trandafiri, care i-a aruncat priviri amagitoare”, scrie Smith.

Intrebat la o conferinta de presa daca el si Diana erau indragostiti, Charles a raspuns: „Orice inseamna „indragostit””.

S-au casatorit pe 29 iulie 1981, in Catedrala Sf. Paul din Londra. Dar in timpul casatoriei, Charles a fost adesea absent in turneele regale. Diana a devenit din ce in ce mai izolata, coborand inapoi in depresia si bulimia despre care ea a dezvaluit mai tarziu ca o afectasera inca din copilarie.

Casatoria Dianei si Charles a esuat intr-un mod public spectaculos, cu infidelitate reciproca, separare si divort, urmate de moartea Dianei in 1997, intr-un accident de masina la Paris. O perceptie conform careia membrii regali nu erau simpatici in acea perioada de doliu national le-a redus nivelul de aprobare.

Relatia lui Charles cu Camilla a fost printre motivele pe care Diana le-a invocat pentru ruperea casatoriei cuplului regal, spunand in 1995: „Noi eram trei in aceasta casatorie, asa ca era putin aglomerat”.

Dupa moartea Dianei, Camilla a devenit o figura urata si a fost privita ca o distrugatoare de case de multi britanici care o indurerau pe iubita lor Diana. Charles a incercat sa se respinga, angajand propriul sau doctor de spin, Mark Bolland, se pare ca intr-o incercare de a-i intineri imaginea publica.

Nu este clar daca acest lucru a functionat, Camilla bucurandu-se astazi de doar 40% de popularitate, potrivit YouGov. Au existat intrebari de lunga durata cu privire la daca i se va permite vreodata sa fie sotia lui Charles, dar pareau sa fie puse la odihna dupa ce i s-a permis sa stea in cutia regala in timpul jubileului de aur al reginei in 2002. S-au casatorit in 2005, dupa ce ambii soti le murisera.

Charles si Diana au avut doi fii: Printul William, acum mostenitorul tronului, si Printul Harry, care locuieste in California impreuna cu sotia sa, Meghan Markle, dupa ce s-a retras din indatoririle din prima linie dupa o despartire acuta care a implicat acuzatii de rasism in Familia regala.

Imagine: Celebrarile a 50-a aniversare a Zilei Vj

Printesa Diana, Printul William, Printul Harry si Printul Charles la celebrarea a 50-a aniversare a Zilei VJ la Londra, pe 19 august 1995. 

Noul rege nu este lipsit de sustinatori, multi vazandu-l ca pe un ghicitor cand vine vorba de campania lui de decenii pentru mediu. 

Cand a parasit Royal Navy in 1976, si-a folosit pensia de 7.000 de lire sterline (aproximativ 8.500 de dolari) pentru a infiinta Prince’s Trust, care isi propune sa „ajute tinerii vulnerabili sa-si recapete viata pe drumul cel bun”. Ar fi prima dintre cele peste doua duzini de organizatii de caritate pe care printul le-a fondat, inclusiv Fundatia Printului si Scoala Printului de Arte Traditionale.

Spre sfarsitul vietii reginei, Charles si-a asumat mai multe indatoriri, in functie de fragilitatea crescanda a reginei, dar si, au spus comentatorii, ca o modalitate de a pregati publicul pentru domnia lui care se profileaza.

Cu toate acestea, spre deosebire de regina – care a navigat 70 de ani pe tron ​​cu putine controverse – Charles nu si-a oferit o calatorie atat de usoara asteptand in aripi.

In 2015, un ziar a castigat o lupta juridica de cinci ani pentru a asigura publicarea unei serii de scrisori pe care Charles le-a scris facand lobby ministrilor guvernului britanic pe o varietate de probleme, de la cauze obscure de mediu pana la medicamente alternative false. „Memourile paianjenului negru” – numite asa datorita scrisului sau de mana – au fost vazute ca un mare refuz pentru presupusa coroana apolitica.

Si luna trecuta, Comisia de caritate, un organism de reglementare guvernamental, a analizat donatiile pe care Charles le-a primit de la un fost prim-ministru al Qatarului din 2011 pana in 2015.

Printul a acceptat personal trei valize care contineau fiecare 1 milion de euro in numerar (aproximativ aceeasi valoare in dolari), pe care le-a transmis Fondului de Caritate al Printului de Wales. Presedintele fondului, Sir Ian Cheshire, a confirmat ca cel putin una dintre donatii a avut loc si a spus ca au fost urmate toate procesele corecte.

Deschiderea de stat a Parlamentului 2022

Charles a fost in locul reginei la deschiderea de stat a Parlamentului in mai.  

Comisia de caritate a decis in cele din urma sa nu ia masuri suplimentare, potrivit unui comunicat de luna trecuta care nu a oferit detalii despre caz.

Clarence House nu a confirmat detaliile donatiilor in numerar, spunand intr-o declaratie doar ca acestea „au fost transmise imediat uneia dintre organizatiile de caritate ale Printului care a efectuat guvernarea adecvata si ne-a asigurat ca au fost urmate toate procesele corecte”.

Dosarul noului rege a provocat neliniste profunda in randul monarhistilor Marii Britanii – si un sentiment stralucitor de oportunitate pentru „republicanii” sai anti-roalisti.

Regina a domnit atat de mult incat, in multe privinte, a ajuns sa defineasca Marea Britanie, o tara odinioara puternica acum diminuata si care isi cauta locul in lume. O lume fara ea este greu de contemplat, o lume cu Charles ca rege la fel de bine.

„Va duce la o multime de intrebari existentiale: cine suntem? Pentru ce reprezentam?” Un comentator regal, a declarat intr-un interviu realizat inainte de moartea reginei. „Ce este Marea Britanie moderna? Ce vrem acum? Il vrem pe Charles? Vrem o monarhie?”