Statutul juridic si codul deontologic al alesilor locali

autor: Ioan IONITA

Statutul juridic al alesilor locali

In prima parte, mi-am propus sa tratez problematica Statutului alesilor locali, sub urmatoarele aspecte:
– definirea notiunii de ales local si delimitarea sferei de cuprindere;
– conceptul, continutul si trasaturile mandatului alesilor locali;
– inceperea, durata si incetarea mandatului alesilor locali;
– incompatibilitatile alesilor locali.

Notiunea de ales local si sfera de cuprindere

In definirea demnitatii publice de ales local trebuie sa pornim de la dispozitiile art. 121 alin. (1) din Constitutia Romaniei, potrivit caruia “Autoritatile administratiei publice prin care se realizeaza autonomia locala in comune si orase sunt consiliile locale alese si primarii alesi, in conditiile legii”. De asemenea, trebuie sa avem in vedere si art. 122 alin. (1), potrivit caruia: “Consiliul judetean este autoritatea administratiei publice pentru coordonarea activitatii consiliilor comunale si orasenesti, in vederea realizarii serviciilor publice de interes judetean”, precum si prevederile alin. (2), potrivit caruia:”Consiliul judetean este ales si functioneaza potrivit legii”.

Aceste prevederi sunt preluate si dezvoltate in Legea administratiei publice locale nr. 215/2001, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare, care la art. 25 delimiteaza sfera de cuprindere a alesilor locali prevazand ca: “Alesii locali sunt primarul, consilierii locali, presedintele consiliului judetean si consilierii judeteni”, care “in asigurarea liberului exercitiu al mandatului lor, acestia indeplinesc o functie de autoritate publica, beneficiind de dispozitiile legii penale cu privire la persoanele care indeplinesc o functie care implica exercitiul autoritatii de stat”.

Deci Legea administratiei publice locale, asa cum a fost modificata prin Legea nr. 35/2008, limiteaza sfera de cuprindere a alesilor locali la: primari, consilieri locali, presedintele consiliului judetean si consilieri judeteni.

O definitie a alesilor locali o da si Legea nr. 393/2004 privind Statutul alesilor locali1), cu modificarile si completarile ulterioare, care, la art. 2 alin. (1) prevede ca: “Prin alesi locali, in sensul prezentei legi, se intelege, consilierii locali si consilierii judeteni, primarii, primarul general al municipiului Bucuresti, viceprimarii, presedintii si vicepresedintii consiliilor judetene. Este asimilat alesilor locali si delegatul satesc”.

Dupa cum se poate observa, notiunea de ales local in conceptia Legii privind Statutul alesilor locali, este mai larga decat aceea stabilita in Legea administratiei publice locale, care are in vedere numai consilierii locali, consilierii judeteni, primarii si presedintii consiliilor judetene, deci numai acei demnitari publici locali alesi prin vot universal, egal, direct, secret si liber exprimat, pe cand statutul alesilor locali include si vicepresedintii consiliilor judetene si viceprimarii care sunt alesi prin vot indirect.

Intrucat ne-am propus sa analizam statutul juridic al alesilor locali sub toate aspectele, vom lua in studiu, categoriile de alesi locali definite de Legea nr. 393/ 2003, si anume:
– consilierii locali si consilierii judeteni;
– primarii;
– presedintii si vicepresedintii consiliilor judetene;
– viceprimarii municipiilor, oraselor si comunelor.

De asemenea, tinand cont de prevederile art. 2 alin. (1) din Statutul alesilor locali care asimileaza acestei categorii si pe delegatul satesc, vom face o analiza punctuala si a statutului acestuia.

Abordarea problematicii privind consilierilor locali trebuie sa porneasca de la dispozitiile art. 28 din Legea administratiei publice locale nr. 215/2001, republicata, potrivit caruia “Consiliile locale sunt compuse din consilieri alesi prin vot universal, egal, direct, secret si liber exprimat, in conditiile stabilite de legea pentru alegerea autoritatilor administratiei publice locale”.

Pentru calitatea de consilier, legea mai foloseste si denumirea de membru al consiliului local, atunci cand in art. 29 alin. (1) prevede ca: “Numarul membrilor fiecarui consiliu local se stabileste prin ordin al prefectului, in functie de numarul locuitorilor comunei, orasului sau municipiului,” raportat de “Institutul National de Statistica la data de 1 ianuarie a anului in curs sau, dupa caz, la data de 1 iulie a anului care precede alegerile.” In continuare, legea grupeaza localitatile in functie de numarul de locuitori si stabileste numarul de consilieri pentru fiecare localitate in functie de grupa de localitati din care face parte, iar pentru Municipiul Bucuresti stabileste un numar de 55 consilieri.

(Citeste mai mult in revista „Economie si administratie locala“ nr. 7/2013, editata de
Grupul de presa si editura „Tribuna economica“ – Decanul presei economice romanesti)

Comentariile sunt inchise.