Sunetul, acele oscilatii ale presiunii aerului pe care urechea noastra le transforma in unde mecanice si devin perceptibile de creierul nostru, este o minune, uneori nu atat de mult, cu o putere imensa de a aminti atat momentele bune cat si cele rele, senzatiile si o lista lunga de efecte.
In Mac-urile noastre avem mai multe optiuni de intrare sau de iesire : profitati de conexiunile USB sau Firewire pentru a conecta placile de sunet, sau cele de care ne vom ocupa in acest caz, care sunt cele analogice si digitale pe care le incorporeaza.
In prezent, echipamentele Apple, in functie de model, pot avea trei tipuri diferite de conexiuni audio . Mac Pro-urile recente au doi conectori Toslink pe langa conectorii jack de 3,5” pentru audio analogic, MacBook Pro au o intrare si o iesire, iar MacBook-urile au un singur conector care combina S/PDIF si intrarea si iesirea analogica.
Primul este conectorul tip jack femela de 3.5” cu care vom avea o conexiune analogica, pe de alta parte acelasi conector dar in interior combina conexiunile analogice si digitale (S/PDIF); si in sfarsit conectorul optic pe care cei mai multi dintre noi il cunoastem.
Despre primul si ultimul nu sunt multe de spus, dar despre al doilea exista. Astazi este un conector utilizat pe scara larga de majoritatea producatorilor pentru ca in acelasi spatiu avem doua posibilitati (iesire analogica si optica), economisind si spatiu.
Cea mai buna varianta este evidenta, cea digitala, dar explicam putin de ce. Semnalul analogic are problema de a fi mai sensibil la „zgomotul” care poate fi generat in timpul transferului, ceea ce ar inrautati semnalul atunci cand ajunge la televizorul sau difuzoarele noastre, intrucat nu vom putea separa aceste interferente. Intre timp, semnalul optic, fiind digital, este mai greu ca acesta sa fie alterat prin interferenta , deoarece printr-o fibra optica transferam zerouri si unu cu toata informatia.
Un alt fapt important de retinut atunci cand utilizati semnalul digital este compatibilitatea cu codificarea AC3 si DTS. AC3 este cunoscut in mod normal de Dolby Digital care permite trimiterea de informatii de pana la 6 canale, care ar fi un set de cinci difuzoare plus subwoofer (5.1). Pe de alta parte, DTS este sistemul cu cea mai inalta calitate datorita specificatiilor sale. Cu DTS putem avea pana la 8 canale, 7.1, in acelasi semnal.
Problema este ca nu toate playerele sau difuzoarele sunt compatibile cu DTS , lucru de care va trebui sa luam in considerare atunci cand achizitionam oricare dintre aceste dispozitive daca suntem interesati sa profitam de aceasta optiune. Ca o curiozitate, VideoLAN a creat prima implementare gratuita a DTS, un modul de decodor DTS numit libdca, motiv pentru care sper sa nu se opreasca din dezvoltare pentru Mac.
De asemenea, este important sa retineti ca intrarea de linie nu ofera energie, astfel incat dispozitivele trebuie sa fie autoalimentate , fapt important atunci cand conectati un microfon.
Prin urmare, stim deja cum sa obtinem semnalul video de la echipamentul nostru, acum stim sa facem acelasi lucru si cu audio, asa ca daca vrem sa ne bucuram, de exemplu, sa ne uitam la un film la televizorul din sufragerie. A putea folosi un cablu cu conector jack de 3,5” la un capat si RCA pe celalalt, jack la jack si optic.
Acum sa vedem cum sa configurati diferitele optiuni . In Snow Leopard exista un mic truc pentru a schimba rapid ce iesire sau intrare sa folosesti. Pentru a face acest lucru, tinand apasata tasta ALT (Optiune) si facand clic pe pictograma de volum din bara de meniu, vom vedea un meniu drop-down unde putem selecta iesirea.
Daca nu, putem merge oricand la Preferences Panel -> Sound . Acolo putem selecta intrarea sau iesirea de utilizat, volumul, precum si echilibrul.
