In consiliul de conducere al Bancii Centrale Europene de stabilire a ratelor stau sase membri ai consiliului executiv si cei 19 guvernatori ai bancilor centrale nationale din zona euro. Pariez ca cei mai multi dintre ei au citit fabula alegorica Ferma animalelor a lui George Orwell si faimoasa sa replica: „Toate animalele sunt egale, dar unele animale sunt mai egale decat altele”.
Cu riscul de a suna impertinent, asa este si cu BCE. Isabel Schnabel, un membru al consiliului de administratie din Germania, este una dintre vocile cele mai influente ale fermei. Yannis Stournaras, guvernatorul Greciei, desi unul dintre cei mai experimentati membri ai consiliului, care a ocupat functia din 2014, are mai putina influenta.
Asa ca, atunci cand Schnabel a vorbit la o intalnire a bancherilor centrali la Jackson Hole in favoarea unei actiuni puternice impotriva inflatiei, pietele s-au ridicat si au ascultat. Ei au remarcat comentarii similare ale lui Francois Villeroy de Galhau, puternicul guvernator francez. Dar ei au acordat mai putina pondere unui discurs mai convenabil rostit de Stournaras cateva zile mai tarziu la Forumul European Alpbach.
Din acest motiv, asteptarile larg raspandite ale pietei sunt ca BCE isi va majora principala dobanda de politica cu 0,75 puncte procentuale. Aceasta ar echivala cu cea mai mare crestere din perioada de viata de 24 de ani a bancii si ar urma unei cresteri destul de agresive de 0,5 puncte procentuale.
Sustine Stournaras o abordare mai prudenta doar pentru ca ar fi in interesul national al Greciei? Sunt sigur ca ar spune nu. La fel ca toti membrii consiliului BCE, i se cere sa analizeze perspectivele economice ale zonei euro in ansamblu.
Cu toate acestea, conditiile de finantare incep sa varieze in regiune, iar Grecia se numara printre cei afectati. Randamentul obligatiunilor de stat grecesti pe 10 ani a crescut de la sfarsitul lunii august peste 4%, comparativ cu aproximativ 1,5% pentru obligatiunile germane de referinta. Randamentul italian este aproape de 4%.
Nici Grecia, nici Italia nu se confrunta cu dificultati de finantare. Suntem departe de momentul, daca va veni vreodata, in care consiliul BCE ar putea lua in considerare activarea Instrumentului sau de protectie a transmisiilor, noul sau instrument anti-criza de cumparare de obligatiuni.
In conformitate cu TPI, BCE poate cumpara cantitati nelimitate de datorie pe un an pana la 10 ani daca considera ca conditiile de finantare devin fragmentate. Din perspectiva politicii monetare, fragmentarea inseamna „o ruptura brusca a relatiei dintre randamentele suverane si elementele fundamentale”, a spus Schnabel in luna iunie a unui public universitar francez.
O mare incertitudine inconjoara temeiul juridic pentru utilizarea TPI, precum si criteriile pe care BCE le-ar aplica pentru a decide daca sa actioneze. Cel putin, o tara ar fi eligibila pentru TPI numai daca respecta regulile fiscale ale UE, nu are dezechilibre macroeconomice severe si indeplineste conditiile atasate fondului de redresare post-pandemie al UE.
Cu toate acestea, conditiile perturbatoare ale pietei pot aparea din diverse surse. Una este perceptia ca cresterile agresive ale ratelor dobanzii ale BCE vor afecta perspectivele de crestere economica in tari cu niveluri extrem de ridicate ale datoriei publice, precum Grecia si Italia.
O a doua ar putea fi o ruptura politica, cum ar fi victoria asteptata la alegerile din Italia din 25 septembrie pentru un bloc de dreapta, care semnaleaza ca ar putea incerca sa rescrie conditiile de acces la fondul de redresare al UE. Aceasta ar reprezenta o ruptura cu politicile guvernului de unitate nationala al lui Mario Draghi, care s-a prabusit in iulie.
O a treia sursa de posibila perturbare este faptul ca unii investitori vad oportunitati cu risc ridicat si rentabilitate ridicata in luarea de pozitii care castiga din extinderea spread-urilor de randament intre diferite obligatiuni guvernamentale din zona euro. Intr-o uniune monetara incompleta, precum zona euro, care inca nu are o uniune fiscala, bancara si pietelor de capital completa, aceste oportunitati exista la fel ca atunci cand Grecia si alte tari au cazut in probleme in urma cu mai bine de un deceniu.
La BCE, opinia predominanta pare sa fie ca, pentru moment, inflatia depaseste alte preocupari. Rata anuala generala a zonei euro a crescut la 9,1% luna trecuta, iar inflatia de baza a ajuns la 4,3%. In conditiile in care bancherii centrali din intreaga lume sunt criticati pentru evaluarea gresita a riscurilor de inflatie, banca poate simti nevoia sa-si apere reputatia cu actiuni viguroase.
Cu toate acestea, Stournaras a sustinut un punct de vedere corect cand a spus ca pana acum exista putine dovezi ca cresterea inflatiei a provocat o spirala salariale-pret. Pentru al doilea trimestru, cresterea acordurilor salariale negociate a fost de doar 2,1 la suta.
In aceasta lumina, ar putea fi intelept ca BCE, daca creste ratele cu 0,75 puncte procentuale, sa clarifice ca acesta este un pas neobisnuit de incarcare anticipata, care vizeaza scaderea nivelului la care inceteaza in sfarsit cresterea ratelor, probabil anul viitor.
