Pe masura ce perturbarile la gazul rusesc, la energia nucleara franceza si la hidroelectricitatea norvegiana fac ravagii pe pietele energetice din Europa, preturile se apropie de suprarealist. Preturile de referinta ale gazelor naturale au crescut cu 30% in ultimele saptamani. In vara trecuta, contractele franceze si germane pentru energie electrica s-au tranzactionat cu un an in avans la aproximativ 100 EUR (118 USD) pe megawat ora. Recent, au crescut peste 1.000 de euro. Preturile au scazut de atunci, dar gazul inca se tranzactioneaza la echivalentul a aproximativ 400 de dolari pentru un baril de petrol. Specialistii au avertizat ca criza va dura mai mult de o iarna.

Durerea va fi salbatica si se va raspandi pe masura ce contractele energetice existente ale gospodariilor si firmelor expira si se incheie altele noi. Acest lucru va intensifica presiunea asupra economiei care se desfasoara pe masura ce Banca Centrala Europeana creste ratele dobanzilor pentru a combate inflatia. Multi economisti prevad o recesiune in urmatoarele cateva luni, iar moneda unica cocheteaza cu cel mai scazut nivel fata de dolar din ultimele doua decenii. Perspectiva tulburarilor si disputelor intre statele membre se profileaza.

Pana acum raspunsul Comisiei Europene nu a fost suficient de ambitios. Cea mai recenta idee a acesteia este o limitare a pretului gazului utilizat pentru generarea energiei electrice, care va fi discutata la un summit al ministrilor din 9 septembrie. Comisia poate incerca, de asemenea, sa revizuiasca piata de energie electrica, astfel incat preturile spot sa nu mai fie stabilite de costurile producatorului marginal, care este adesea alimentat de gaz.

Plafonarea preturilor suna bine, dar ar putea fi contraproductiva. Asta pentru ca plafoanele nu vor reduce cererea de energie limitata. Potrivit unui studiu, un plafon implementat in Spania a dus la o crestere cu 42% a productiei pe baza de gaz din iunie. O politica la nivelul UE nu ar face decat sa creasca si mai mult cererea de gaze, crescand sansele de rationalizare in timpul iernii. Este adevarat ca configuratia actuala permite unor firme din energie regenerabila, care produc la un cost marginal aproape de zero, sa obtina profituri. Daca preturile la gaze ar ramane ridicate ani de zile, astfel de avantaje ar putea fi descrise drept chirii nejustificate. Dar acelasi semnal de pret asigura ca centralele pe gaz genereaza energie atunci cand vantul nu bate si stimuleaza mai multe investitii in surse regenerabile.

Mai degraba decat manuirea, guvernele ar trebui sa se concentreze pe doua sarcini mai mari. Primul este de a permite mecanismului pietei sa reduca cererea, sprijinind in acelasi timp persoanele cele mai vulnerabile. Vor fi necesare ajutoare mari, dar asistenta directionata poate limita factura: conform FMI, politicile care ofera reduceri si transferuri de numerar celor mai saraci 40% dintre oameni ar fi mai ieftine decat mixul de politici de astazi, care include in mare parte reduceri de taxe pe combustibil, sau plafoane ale preturilor cu amanuntul.

A doua prioritate este cresterea ofertei, lucru care nu este doar in cadoul lui Vladimir Putin. Se pot cultiva si alte surse de gaze naturale: acesta este unul dintre motivele pentru care presedintele Frantei, Emmanuel Macron, tocmai a vizitat Algeria. In Europa, tarile pot ajuta la atenuarea blocajelor, cum ar fi interconexiunile transfrontaliere inadecvate de gaze. Astazi, investitiile insuficiente si diferentele de standarde impiedica fluxul din Spania si Franta catre Germania si Europa de Est. Uniunea Europeana trebuie sa se asigure ca, in cazul rationalizarii, exista un acord la nivelul intregului continent cu privire la care utilizatorii sunt taiati mai intai: fara aceasta, pericolul este ca tarile sa-si aprovizioneze proviziile.

Toate acestea vor costa bani. Pana acum, Grecia, Italia si Spania, printre cei mai indatorati membri ai zonei euro, si-au cheltuit 2-4% din PIB-ul lor pe ajutoare fiscale pentru a amortiza socul energetic. Din fericire, ue are puterea de a ajuta. Fondul sau de recuperare a pandemiei de 807 de miliarde de euro este distribuit sub forma de imprumuturi si granturi. Cu toate acestea, pana acum, mai putin de 15% din pot a fost platit. Platile pentru proiectele energetice ar putea fi accelerate, iar comisia ar putea oferi imprumuturi ieftine pentru a ajuta la finantarea sprijinului fiscal vizat. UE s-a unit pentru a aborda consecintele economice ale blocajelor din cauza pandemiei. Nu va faceti iluzii: criza energetica necesita un raspuns la fel de indraznet.