Vladimir Putin nu a fost niciodata atat de izolat diplomatic. Putini sefi de stat l-au vizitat de la invazia sa in Ucraina de anul trecut.
Asadar, cand liderii africani au sosit la Sankt Petersburg pe 27 iulie pentru al doilea summit Rusia-Africa, a fost o lovitura de stat – ca sa spunem asa – pentru presedintele Rusiei. Cu toate acestea, prezenta la vot arata limitele influentei Rusiei pe continent. Rapoartele sugereaza ca doar 17 lideri africani au calatorit, mai putin de jumatate din cei 43 care au mers la prima intalnire in 2019.
Emisiunea subliniaza ambivalenta Africii fata de Rusia. Dintre cele 54 de tari ale Africii, 19 au sustinut Ucraina in cele mai multe dintre cele cinci voturi privind razboiul de la Adunarea Generala a ONU in primul an de conflict, fata de doar doua care au facut acelasi lucru cu Rusia. Dar, in general, statele africane s-au abtinut sau nu s-au prezentat in 52% din ocazii.
Nu exista un singur motiv pentru pozitiile tarilor africane. Mai multe sunt autocratii conduse de elite cu legaturi stranse cu Rusia; cativa gazduiesc mercenari rusi din Grupul Wagner. Unele state isi amintesc in mod selectiv legaturile lor istorice cu Uniunea Sovietica sau sunt instinctiv sceptice fata de politica externa a Occidentului. Cei mai multi considera ca, atrasi de schimbarile geopolitice, este mai bine sa eviti sa alegeti parti – si, in schimb, sa gasiti un echilibru.
Raspunsul african la retragerea Rusiei din initiativa cerealelor din Marea Neagra ar trebui privit in acest context pragmatic. Pe 17 iulie, Rusia a declarat ca nu va mai onora acordul pe care l-a semnat cu un an in urma, care a deblocat un canal de export pentru cereale ucrainene si a contribuit la scaderea preturilor cerealelor cu 14%, potrivit Organizatiei pentru Alimentatie si Agricultura, o agentie a ONU. ONG-urile care lucreaza in Cornul Africii, in special, spun ca miscarea Rusiei va agrava inflatia si foamea. Desi niciun lider nu l-a criticat public pe Putin, ei vor ridica acordul la summit.
Rusia va spera ca ii poate mentine pe liderii africani linistiti cu genul de abordare cinica, condusa de elita a continentului, pe care o favorizeaza. Oficialii ucraineni spun ca Rusia le-a blocat eforturile de a dona cereale Africii, in cadrul unui program lansat in noiembrie. Intre timp, Rusia isi exporta graul catre state prietene; Mali, a carei junta este sustinuta de Wagner, a primit luna trecuta 50.000 de tone la preturi reduse. Kremlinul a folosit o schema de donare a ingrasamintelor rusesti blocate in Europa, prin Programul Alimentar Mondial, pentru a face lobby asupra statelor africane pentru a cere incetarea sanctiunilor impotriva Rusiei.
Rusia trebuie sa-si exercite influenta acolo unde poate, pentru ca este o minune economica in Africa, in raport cu America, China sau puterile europene. In 2018, cel mai recent an analizat de cercetatori, Rusia a oferit 28 de milioane de dolari in ajutor bilateral tarilor africane, mai putin de o sutime din totalul Marii Britanii – si o treisprezece din ceea ce a dat Rusia Cubei. Rusia reprezinta o mica parte din investitiile straine directe in Africa. In 2020, comertul dintre Rusia si Africa a atins 14 miliarde de dolari, 2% din totalul continentului si aproximativ o douazecime din comertul UE-Africa. La primul summit Rusia-Africa, oficialii s-au laudat ca au semnat acorduri in valoare de 12,5 miliarde de dolari. Putini s-au materializat. Nu e de mirare ca liderii din Kenya, Nigeria si alte mari economii au sarit peste evenimentul din acest an.
Cu toate acestea, Rusia este un partener convingator pentru regimurile autoritare agatate de putere. A fost cel mai mare furnizor de arme din Africa de mai bine de un deceniu. Desi mai mult de jumatate din aceste exporturi au fost catre Algeria si Egipt, vinde, de asemenea, arme regimurilor africane sub-sahariane, cum ar fi Uganda, mai ieftin si cu mai putine obligatii decat le-ar atasa Occidentul.
Grupul Wagner – o alta parte a ofertei de securitate a Kremlinului catre autocrati – se pare ca ramane in Africa dupa revolta sa de scurta durata impotriva domnului Putin. „Nu a existat – si va fi – nicio reducere a programelor noastre in Africa”, a declarat Yevgeny Prigozhin, liderul acesteia, saptamana trecuta. In Republica Centrafricana, Wagner ajuta la desfasurarea unui referendum pe 30 iulie prin care Faustin-Archange Touadera, presedintele, va aboli limitele mandatului.
Armele si mercenarii sunt doar o parte a strategiei de impact redus si de mare impact a Rusiei de a viza elitele africane. Multe dintre tarile in care clasa conducatoare are cele mai stranse legaturi cu Rusia – precum Algeria, Madagascar, Mozambic, Uganda si Zimbabwe – s-au abtinut adesea la ONU. Iar tintirea elitelor se extinde in locuri mai democratice. Jacob Zuma, care a fost aproape de a semna un acord gigantesc de energie nucleara cu Rusia, este una dintre cateva figuri din Congresul National African din Africa de Sud, aflata la guvernare, pe care Rusia a incercat sa-i atraga si sa-l protejeze. Fostul presedinte se afla in prezent in Rusia din „motive de sanatate”; dupa cum se intampla, el risca inchisoare acasa.
Toate eforturile Rusiei sunt sustinute de propaganda. Campaniile sale de dezinformare vizeaza voci africane influente pe retelele sociale. Ele sunt eficiente in parte pentru ca mesajele cad pe un teren fertil anti-occidental, in special in Africa de Vest francofona. Intr-un sondaj efectuat in 23 de tari africane in 2022, Gallup a constatat ca statele cu cele mai mari cote de aprobare ale Rusiei au fost Mali (84%) si Coasta de Fildes (71%). Primii sapte au fost francofoni.
Dar exista o limita a apelului Rusiei. In 2021, Afrobarometer, un grup de cercetare, a publicat rezultatele sondajelor din 34 de tari africane. In medie, doar 35% dintre respondenti au spus ca Rusia a avut o influenta buna. Aceasta pondere a fost in spatele celor pentru fostele puteri coloniale, hegemonii regionali, America si China (vezi graficul).
Volodymyr Zelensky, presedintele Ucrainei, s-a alaturat cu intarziere luptei pentru aceste inimi si minti. Saptamana trecuta, la Kiev, a gazduit un grup de jurnalisti africani. El a comparat razboiul din Ucraina cu razboaiele anticoloniale din Africa: „Multi dintre stramosii tai au trecut prin asta”. Zelensky a adaugat ca abordarea Rusiei fata de cereale si Africa a fost ca utilizarea anterioara a petrolului si gazelor in Europa. In ambele cazuri, a spus el, Rusia a incercat sa elimine concurentii si sa foloseasca resurse pentru a crea dependenta politica.
Pentru a judeca dupa participarea scazuta la summitul din aceasta saptamana, liderii africani isi recalibreaza parerile despre Rusia. Oficialii lui Putin dau vina pe presiunea occidentala. Intr-adevar, reflecta exact tipul de autonomie africana pe care pretind ca o sustin cu cinism.
