Pe 24 iunie, in timp ce un convoi de militie armata a incarcat cu mare viteza spre Moscova, acea promisiune – care a fost incalcata pentru prima data cu ani in urma – pare mai falimentara ca niciodata. Condusi de un conducator violent, Yevgeny Prigozhin, mercenarii Grupului Wagner au condus din Ucraina ocupata de rusi, doborand mai multe elicoptere si un avion militar si ucigand probabil 20 de trupe rusesti pe parcurs. Un dl Putin furios a vorbit inca o data despre istorie, evocand intoarcerea soldatilor de pe front in 1917 si „tragedia razboiului civil”. De data aceasta, in timp ce a evocat spectrul revolutiei bolsevice, nu arata ca primul Romanov, ci ca ultimul.
Domnul Prigojin a fost creatia lui Putin in mai multe moduri. El este un fost condamnat care a condus un restaurant in Sankt Petersburg, unde domnul Putin isi distra oaspetii; el a furnizat mercenari care puteau fi dislocati cu o negatie plauzibila pentru Kremlin in toata Africa si in Siria; iar trolii sai ar putea manipula alegerile occidentale. Finantarea, asa cum a recunoscut chiar dl Putin, a venit de la stat.
Echipamentul lui Wagner a fost furnizat de GRU, directia principala de informatii a Rusiei. De asemenea, a imprumutat mercenarilor cativa comandanti, iar inchisorile rusesti au furnizat carne de tun. Cand Wagner a capturat Bakhmut, un oras din sud-estul Ucrainei, cu pretul a aproximativ 20.000 de vieti rusi, potrivit domnului Prigojin, domnul Putin a considerat ca este eficient.
Cu toate acestea, din moment ce Wagner a operat in afara armatei regulate, Putin a lasat-o sa impuna Rusiei un cost mare. O parte din aceasta este financiara. Dupa cum a dezvaluit presedintele Rusiei, Wagner a primit 3 miliarde de dolari, ceea ce echivaleaza cu 6% din cheltuielile pentru apararea nationala in primul an de razboi. Cel putin 1 miliard de dolari din acestea au mers direct catre firma de catering a domnului Prigozhin, care aproviziona armata.
Mai rau a fost coroziunea Rusiei insasi. Pentru a-si proteja afacerea, dl Prigozhin a construit o platforma politica populista, apropiindu-se de elitele bogate si lenese. Revolta lui Wagner a scos la iveala decaderea statului. Rusia a cazut intr-un loc violent, fara lege, cu granite nedefinite si militii private rivale. Alexei Navalny, un lider al opozitiei incarcerat, care risca inca 30 de ani de inchisoare pentru acuzatii inclusiv „extremism”, si-a exprimat punctul de vedere prin avocatii sai: „Nu exista o amenintare mai mare pentru Rusia decat regimul Putin”.
De-a lungul domniei sale, dl Putin a vorbit despre statul in timp ce, in spatele fatadei, i-a evidentiat institutiile, regulile si legile. Dupa ce a iesit din Sankt Petersburg plin de gangsteri, a cautat aranjamente neoficiale pentru a face lucrurile. Mihail Hodorkovski, un fost magnat care l-a contestat pe Putin pentru coruptie, spune ca cele doua instrumente principale ale sale de control politic sunt coruptia si violenta.
Sistemul a sponsorizat interese criminale; loialitatea personala a fost asigurata cu kompromat (santaj). In acest sistem cu un singur om, dl Putin nu a fost atat un dictator, cat un aparator, stimuland rivalitati intre sefii sai, astfel incat sa se faca indispensabil: singurul om suficient de puternic pentru a sta intre ordine si haos.
Revolta domnului Prigojin reprezinta o defalcare publica a acestui sistem. Dlui Putin nu i-a deranjat sa atace ocazional sefii armatei. Era un mod de a-i stimula. Dar cand conflictul a inceput sa se revarsa in mod deschis, Serghei Soigu, ministrul apararii, si Valery Gerasimov, seful statului major al apararii, l-au convins sa-l integreze pe Wagner in structura obisnuita. Cu binecuvantarea lui Putin, i-au ordonat domnului Prigojin sa semneze un contract cu armata si sa-si aduca oamenii si echipamentul pana la 1 iulie. Domnul Prigojin si-a dat seama ca era pe cale sa fie taiat de la finantarea statului si poate eliminat. El a lovit primul, cu scopul de a le elimina.
Un comunicator talentat, el s-a inarmat cu retorica domnului Navalny si a declarat „un mars pentru dreptate”. Intr-un videoclip pe care l-a postat in ajunul revoltei sale, el a numit-o asa cum a fost: Donbasul, pe care domnul Putin pretindea ca il apara, a fost jefuit si jefuit de oficialii rusi din 2014, a marait el. Nimeni nu amenintase Rusia. In loc sa ucida nazistii ucraineni, care nu existau, fortele ruse ucideau etnicii rusi in estul Ucrainei. In timp ce soldatii rusi mureau si ucideau ucraineni, domnul Soigu isi trata oaspetii cu caviar si coniac. Prigojin a spus ca merge la Moscova pentru a elibera Rusia de escroci.
Cuvintele domnului Prigojin au sunat adevarate pentru multi ofiteri de armata si pentru public. Majoritatea corpului de ofiteri nu s-au alaturat revoltei domnului Prigojin – dar nici nu au incercat sa o opreasca, chiar daca Wagner a pus mana pe sediul militar din Rostov-pe-Don, centrul cheie al razboiului din Ucraina.
Intr-adevar, vasta masinarie represiva a lui Putin terorizeaza societatea rusa torturand protestatarii pasnici, inclusiv un barbat care a murit in arest la Rostov pentru ca a impartit pliante anti-razboi cu o saptamana inainte ca orasul sa fie luat de mutinati care nu au fost acuzati. Dar a zguduit cand s-a confruntat cu soldati inarmati si fosti condamnati. Serviciul de informatii FSB, mostenitori ai politiei secrete a lui Stalin, si-a tinut capul in jos. Armata a ramas in cazarma. Garda nationala nu se vedea nicaieri. Ramzan Kadyrov, capitanul si omul puternic al Ceceniei, s-a laudat pe Telegram ca luptatorii sai vor „zdrobi rebeliunea”, dar nu s-au materializat. Chiar si unii propagandisti si-au pierdut brusc vocea. Margarita Simonyan, sefa RT, principalul mijloc de propaganda al statului, a sustinut ca si-a petrecut weekendul intr-o croaziera fluviala, nestiind fericit despre evenimente.
Cuiul ruginit
Revolta lui Prigojin poate sa fi durat doar 36 de ore, dar a daramat o mare parte din edificiul statului lui Putin, lasandu-l umilit si ranit in ochii colegilor sai. Cea mai grava lovitura nu a fost tentativa de lovitura de stat – probabil ca dl Prigojin nu a intentionat niciodata sa preia Kremlinul – ci ceea ce a dezvaluit: lipsa sprijinului popular al lui Putin.
Nicio persoana nu a iesit in strada pentru a se aduna in jurul tarului. In schimb, multimi de spectatori au iesit pentru a asista la emotie. Nu au luat partea nimanui, dar multi au observat lasitatea politiei si a serviciilor de securitate cu o bucurie evidenta. Cand masina domnului Prigojin a parasit Rostov, oamenii l-au tratat ca pe o celebritate. Politistii care se intorceau in strada au fost chinuiti.
O prabusire similara a autoritatii lui Putin a aparut in glumele care au circulat pe retelele de socializare. Un portret al domnului Putin, care se pare ca a fugit la resedinta sa de langa Sankt Petersburg, avea subtitrarea: „Am nevoie de o plimbare, nu de munitie”. Si gluma s-a dus ca cel mai mare oras luat de armata rusa in razboiul cu Ucraina a fost Rostov.
Acum ca dl Putin a aratat o slabiciune atat de evidenta, nimeni nu poate spune cat de repede se va prabusi autoritatea ramasa, daca va face acest lucru. Depinde mult de factiunile apropiate puterii. In cadrul guvernului sunt in mare trei: armata, FSB si tehnocratii care fac ca lucrurile sa se intample. In afara ei se afla mai multe clanuri de prieteni ai lui Putin.
Toti acestia au copii cu interese de afaceri si toti se gandesc la viata de dupa Putin. Cu toate acestea, chiar daca il vad ca pe o raspundere, s-ar putea sa nu fie pregatiti sa actioneze. Ei nu se tem doar de reprimare, desi pericolul este real. De asemenea, ei il vad pe dl Putin ca pe un cui care le tine impreuna sistemul disfunctional. Cuiul este ruginit si indoit, dar daca il scot, intregul lot se va prabusi – si ei impreuna cu el.
In ciuda acestui fapt, domnul Putin cu siguranta nu va dormi profund. Multi oameni puternici din pozitia sa ar epura armata si serviciile de securitate. Dar in timp de razboi are nevoie de ei. De aceea, este mai probabil sa declanseze represiunea nu impotriva celor care l-au amenintat cu arme, ci impotriva celor care au ras de el, desi exista informatii ca generalul Serghei Surovikin, un fost comandant in Ucraina, a fost arestat.
Putin incearca deja sa-si acopere greselile cu spin. Pe 27 iunie a organizat o etapa de victorie asupra rebelilor. El a aliniat aproximativ 2.500 de barbati in uniforme de parada in Piata Catedralei istorice a Kremlinului din Moscova. La fel ca un tar, a coborat de-a lungul unui covor rosu lung pentru a le adresa de pe treptele armurii.
Acel patrat ofera decorul scenelor finale din „Boris Godunov”, piesa lui Puskin despre vremea necazurilor. Dupa ce Godunov moare, boierii infasoara o multime si copiii lui sunt ucisi. Dar apoi un sentiment de repulsie trece peste multime. Un boier urla la ei: „De ce taceti? Sa te auzim strigand: Traiasca tarul, Dmitri Ivanovici!” Dar gloata s-a potolit. Piesa se incheie cu cea mai cunoscuta regie de scena din literatura rusa: „Oamenii sunt fara cuvinte”. Andrei Zorin, istoric rus la Universitatea Oxford, observa ca vremea necazurilor urmeaza adesea sfarsitul domniei tarului. In cazul lui Putin, aceasta ar putea inca aduce sfarsitul.
