Comunitatile de romi conduse din orasul in plina expansiune al Romaniei, Cluj-Napoca, spun ca autoritatile ii trateaza ca pe un gunoi uman. Poluarea de la o groapa de gunoi din apropiere le dauneaza sanatatii.
Langa aeroportul de la periferia Cluj-Napoca, unul dintre orasele cu cea mai rapida crestere din Romania, se afla o groapa de gunoi enorma. Pe masura ce inaintati, este usor sa ratati acoperisurile multicolore imprastiate intre gazon verde si gramada de deseuri. Dar la nivelul solului, zona este plina de viata. Carutele trase de cai se incruciseaza cu camioane de gunoi goale care se intorc in oras. Copiii desculti alearga intre casele de lemn improvizate, iar corbii se invart deasupra capului.
Acesta este Pata Rat, cea mai mare groapa de gunoi din tara si de mult unul dintre cele mai flagrante pacate ale sale asupra mediului. Timp de zeci de ani, poluarea s-a scurs din deseurile netratate si incendiile de gunoi au aprins, ucigand ocazional ocupantii acelor baraci de lemn.
Sub presiunea Uniunii Europene, orasul a inceput lucrarile la inchiderea amplasamentului in 2015. Aproximativ 2,5 milioane de tone metrice (2,8 milioane de tone SUA) de deseuri, acumulate de-a lungul a 70 de ani si care acopera o suprafata de dimensiunea a 27 de terenuri de fotbal, au fost abandonate, iar la sfarsitul anului 2019, autoritatile locale au declarat-o pe Pata Rat „istorie”.
Cu toate acestea, pentru cei 1.500 de romi care inca traiesc aici, Pata Rat este foarte vie. La fel este si pericolul de mediu la usa lor. Doua gropi de gunoi „de depozitare temporara” amenajate langa cel vechi in 2015 continua sa creasca constant, iar expertii spun ca vechile deseuri nu au fost niciodata tratate corespunzator.
„Acesta nu a fost un depozit ecologic; nu a fost construit conform standardelor europene”, a spus Ciprian-Valentin Nodis, cercetator din nordul Romaniei si membru fondator al Asociatiei Interetnice Dumitrita.
“Toate aceste substante toxice au intrat in sol, in panza freatica. Totul in zona este poluat”.
Depozitele „provizorii” de langa groapa originala Pata Rat au crescut constant in ultimii cinci ani
Condusi din oras
Locuitorii romi din Pata Rat au inceput sa soseasca la sfarsitul anilor 1960 si inceputul anilor 1970. Unii au fost manati de saracie sa se mute la groapa de gunoi si sa lucreze ca colectori de deseuri, dar cei mai multi au venit in valuri succesive de evacuari de cand Cluj-Napoca a inceput sa vada un boom imobiliar in anii 2000. Ultima a fost in 2010, cand autoritatile locale au evacuat 350 de locuitori de pe strada Coastei din apropierea centrului orasului.
Linda Greta Zsiga isi aminteste de dimineata rece de decembrie cand ea si familia ei au fost trezite de politie, oficialitati ale orasului si buldozere la usa lor. Cu doar doua zile inainte, ei si alte 75 de familii de romi care traiau pe strada fusesera anuntati cu privire la evacuare. Noua lor casa urma sa fie un complex de unitati mici, modulare, amplasate intre taberele existente ale lui Pata Rat.
Linda Greta Zsiga spune ca autoritatile romane au tratat comunitatea ei ca pe un gunoi
Zsiga a spus ca comunitatea de romi de pe strada Coastei a fost bine integrata. Ei erau acolo de generatii, plateau chirie si utilitati la casele lor publice, iar copiii lor mergeau la scoli si gradinite locale. Totusi, deodata, erau aruncati pe mormanul de gunoi al orasului. „Ne-au considerat gunoi, nu oameni”, a spus Zsiga, „si au crezut ca meritam sa traim acolo”.
Cea mai mare minoritate etnica din Europa expusa pericolelor de mediu
Raspunzand la un sondaj de anul trecut, sapte din 10 romani au spus ca nu au incredere in romi. Intre 20% si 30% au spus ca romii au prea multe drepturi, ca ar trebui sa li se permita statului sa foloseasca violenta impotriva romilor sau ca discriminarea si discursul instigator la ura impotriva romilor nu ar trebui pedepsite.
Asemenea atitudini nu sunt unice pentru Romania. In toata Europa, rasismul impotriva celei mai mari minoritati etnice de pe continent are ca rezultat negarea drepturilor civile de baza, excluderea de la locurile de munca si serviciile publice si – poate cel mai izbitor – marginalizarea comunitatilor de romi in zonele care nu dispun de apa, canalizare si gestionarea deseurilor adecvate.
Adesea, aceste locuri se afla si in locatii periculoase. Un studiu publicat anul trecut de Biroul European de Mediu (EEB) privind „rasismul de mediu impotriva comunitatilor de romi din Europa Centrala si de Est” a constatat ca romii au fost „expusi in mod disproportionat la degradarea mediului si poluarea cauzata de haldele de deseuri si gropile de gunoi, situri contaminate, sau industrii murdare”.
Inghesuit si murdar
Ajunsa la Pata Rat, Zsiga si-a gasit familia extinsa – 12 persoane in total – inghesuita intr-o camera de 16 metri patrati (172 de picioare patrati). Spatiul era atat de inghesuit, incat au fost nevoiti sa-si tina majoritatea bunurilor afara. Au impartit o singura toaleta si un dus cu apa rece cu locuitorii altor trei incaperi la fel de supraaglomerate.
Zsiga si-a amintit ca s-a uitat pe fereastra peste o mare de gunoaie. „Nu erau porumbei, nici copaci”, a spus ea. “Iubesc natura.”
Un raport al Programului ONU pentru Dezvoltare a constatat ca 22% dintre adultii care locuiesc la Pata Rat sufereau de boli cronice sau de o forma de dizabilitate. Cercetatorii au documentat o incidenta ridicata a infectiilor cutanate, astm, bronsita, hipertensiune arteriala si probleme cu inima si stomacul, iar un raport al Centrului European pentru Drepturile Romilor a constatat ca la peste doi ani de la evacuare, problemele de sanatate raportate s-au dublat in randul comunitatii Coastei. .
Romii au inceput sa soseasca in cea mai veche tabara, numita „Dallas”, dupa telenovela americana, la sfarsitul anilor ’60.
Studiul descrie unul dintre factorii majori ai rasismului de mediu impotriva romilor ca fiind evacuarea fortata din „locuri cu valoare economica ridicata”. Comunitatii Coastei nu i s-a dat un motiv pentru evacuare. Dar Zsiga nu are nicio indoiala de ce au fost mutati. „Au vrut sa „curate” Clujul de romi”, a spus ea. „Acum foarte putini romi mai traiesc in oras”.
Municipiul Cluj-Napoca a declarat ca fac curatenie pe Pata Rat si ofera servicii de sanatate si alte comunitati. De asemenea, ei au declarat ca incearca sa previna evacuarile si sunt parteneri intr-un program care ofera locuinte pentru 30 de familii, desi nu ofera finantare schemei.
Deseurile scoase din functiune
Nu exista date solide de sanatate de la Pata Rat de cand depozitul a fost acoperit, dar un lucrator al ONG-ului din zona a spus ca bolile respiratorii raman comune, inclusiv in randul copiilor. Si din punct de vedere economic, inchiderea gropii de gunoi a ingreunat si mai mult viata in Pata Rat.
Adela Ludvig, o mama de patru copii in varsta de 28 de ani, locuieste langa groapa de gunoi de cand isi aminteste. Casa ei este construita din placaj, cu un acoperis facut dintr-un banner publicitar din panza veche – materiale vechi colectate din groapa. In zilele noastre, „vila” ei, asa cum o numeste Ludvig, are vedere la o groapa de deseuri chimice acoperita cu folie de plastic albastra si protejata cu sarma ghimpata.
Ludvig obisnuia sa colecteze sticle si folii de plastic, conserve si carton. Ea a spus ca o companie locala de reciclare a platit echivalentul a 0,12 EUR (0,14 USD) pentru un kilogram (2,2 lire sterline) de plastic, ceea ce inseamna ca ar putea castiga 40 EUR intr-o zi. „As putea cumpara mancare”, a spus ea, „sau medicamente, cand copiii aveau nevoie”.
Dar noile gropi „provizorii” sunt imprejmuite. Cand depozitul de deseuri s-a inchis, colectorii de deseuri precum Ludvig au ramas fara munca. „Oamenii plangeau de foame”, a spus ea.
Ludvig si copiii ei – ea are o cincime pe drum – acum traiesc din cei 220 de euro pe care ii primeste in alocatii pentru copii in fiecare luna. Cea mai apropiata sursa de apa se afla la cateva sute de metri distanta si ea trebuie sa o viziteze de patru sau cinci ori pe zi pentru a satisface nevoile familiei sale. Au acces la un generator de energie, dar nu isi permit sa plateasca pentru benzina.
Comunitatile de sobolani – Pata riposteaza
La un an dupa ce depozitul de gunoi a fost declarat „istoric”, maiorul din Cluj-Napoca a promis ca taberele Pata Rat vor „dispara pana in 2030” — fara a oferi vreo indicatie despre ce se va intampla cu cele 350 de familii care locuiesc acolo. Dar cu mult inainte de anuntul lui, locuitorii luasera problema in propriile maini.
In 2012, Zsiga si altii din tabara Coastei au infiintat o asociatie care lucreaza cu alte ONG-uri pentru a campa pentru solutii locative pentru Pata Rat si pentru a da in judecata autoritatile pentru evacuari. In prezent, acestia asteapta o decizie cu privire la cazul lor de la Curtea Europeana a Drepturilor Omului.
Pajistile ierboase ale lui Pata Rat pot parea pitoresc, dar oamenii de stiinta de mediu avertizeaza ca situl este inca contaminat
Si datorita unei initiative sustinute de Norway Grants, prin care guvernul norvegian finanteaza proiecte sociale in sudul si estul Europei, 35 de familii din Coastei au fost mutate in Cluj-Napoca sau in satele din apropiere intre 2014 si 2017.
Zsiga, partenerul ei si copiii locuiesc acum intr-un apartament cu trei camere din oras. Dar ea nu i-a intors spatele lui Pata Rat. Fratii ei si familiile lor inca locuiesc acolo, iar ea lucreaza la santier pentru a sprijini alte 30 de familii care se vor muta intr-o a doua etapa a initiativei. „Mi-as dori sa nu ramana nimeni in Pata Rat”, a spus ea. „Nimeni nu merita sa locuiasca acolo”.