Cum afecteaza sistemul educational formarea economia a unei natiuni?

Cum se raporteaza sistemul educational al unei natiuni cu performanta sa economica? De ce majoritatea lucratorilor cu diplome universitare castiga mult mai mult decat cei fara diplome? Intelegerea modului in care educatia si formarea interactioneaza cu economia poate ajuta la explicarea de ce unii lucratori, intreprinderi si economii infloresc, in timp ce altii stagneaza.

Pe masura ce oferta de munca creste, se exercita o presiune descendenta asupra ratei salariilor. Daca cererea de munca a angajatorilor nu tine pasul cu oferta de munca, atunci salariile scad de obicei.

O oferta in exces de lucratori este deosebit de daunatoare pentru angajatii care lucreaza in industrii cu bariere scazute la intrarea noilor angajati, adica cei cu locuri de munca care nu necesita o diploma sau vreo pregatire specializata. Dimpotriva, industriile cu cerinte de educatie si formare superioara tind sa plateasca lucratorilor salarii mai mari. Salariul sporit se datoreaza unei oferte mai mici de forta de munca, capabila sa functioneze in acele industrii, iar educatia si formarea necesare implica costuri semnificative.

Globalizarea si comertul international impun tarilor si economiilor lor sa concureze intre ele. Tarile de succes economic vor detine avantaje competitive si comparative fata de alte economii, desi o singura tara este rareori specializata intr-o anumita industrie.

O economie dezvoltata tipic va include diverse industrii cu avantaje si dezavantaje competitive diferite pe piata globala. Educatia si formarea fortei de munca dintr-o tara este un factor major in determinarea cat de bine va functiona economia tarii.

Cum influenteaza formarea profesionala economia

O economie de succes are o forta de munca capabila sa opereze industrii la un nivel in care detine un avantaj competitiv fata de economiile altor tari. Natiunile pot incerca sa stimuleze formarea prin scutiri de taxe, oferind facilitati pentru formarea lucratorilor sau o varietate de alte mijloace concepute pentru a crea o forta de munca mai calificata. Desi este putin probabil ca o economie sa detina un avantaj competitiv in toate industriile, se poate concentra pe mai multe industrii in care profesionistii calificati sunt mai usor pregatiti.

Diferentele de nivel de pregatire sunt un factor semnificativ care separa tarile dezvoltate de cele in curs de dezvoltare. Desi sunt cu siguranta in joc alti factori, cum ar fi geografia si resursele disponibile, a avea lucratori mai bine pregatiti creeaza efecte de propagare in intreaga economie si externalitati pozitive.

O externalitate poate avea un efect pozitiv asupra unei economii datorita unei forte de munca bine pregatite. Cu alte cuvinte, toate companiile beneficiaza de factorul extern de a avea un bazin de forta de munca calificata din care sa angajeze angajati. In unele cazuri, forta de munca cu inalta calificare poate fi concentrata intr-o anumita regiune geografica. Ca rezultat, afaceri similare se pot grupa in aceeasi regiune geografica din cauza acelor muncitori calificati.

Pentru angajatori

In mod ideal, angajatorii doresc lucratori care sunt productivi si necesita mai putin management. Angajatorii trebuie sa ia in considerare multi factori atunci cand decid daca platesc sau nu pentru formarea angajatilor, cum ar fi:

• Programul de formare va creste productivitatea lucratorilor?
• Cresterea productivitatii va justifica costul platii intregii sau partial a instruirii?
• Daca angajatorul plateste pentru formare, angajatul va parasi compania pentru un concurent dupa finalizarea programului de formare?
• Va putea muncitorul nou pregatit sa aiba un salariu mai mare?
• Lucratorul va castiga o crestere a puterii de negociere sau un efect de parghie pentru un salariu mai mare?
• Daca cresterile de salariu sunt justificate ca urmare a instruirii, cresterile de productivitate si profituri vor fi suficiente pentru a acoperi orice majorari de salariu, precum si costul total al programului de formare?

Intreprinderile se pot confrunta cu angajati care nu sunt dispusi sa accepte formare. Acest lucru se poate intampla in industriile dominate de sindicate, deoarece securitatea crescuta a locului de munca ar putea face mai dificila angajarea de profesionisti calificati sau concedierea angajatilor mai putin pregatiti. Cu toate acestea, sindicatele pot negocia si cu angajatorii pentru a se asigura ca membrii lor sunt mai bine pregatiti si, prin urmare, mai productivi, ceea ce reduce probabilitatea ca locurile de munca sa fie mutate in strainatate.

Pentru muncitori

Lucratorii isi maresc potentialul de castig prin dezvoltarea si rafinarea capacitatilor si aptitudinilor lor. Cu cat cunosc mai multe despre functia unui anumit loc de munca si despre o anumita industrie, cu atat devin mai valorosi pentru un angajator.

Angajatii ar putea dori sa invete tehnici avansate sau abilitati noi pentru a concura pentru un salariu mai mare. De obicei, lucratorii se pot astepta ca salariile lor sa creasca, dar la un procent mai mic decat castigurile de productivitate ale angajatorilor. Lucratorul trebuie sa ia in considerare mai multi factori atunci cand decide daca sa intre intr-un program de formare, cum ar fi:

• Cata productivitate suplimentara se pot astepta sa castige?
• Exista un cost pentru lucrator pentru programul de formare?
• Va vedea muncitorul o crestere a salariului care ar justifica costul programului?
• Care sunt conditiile de pe piata muncii pentru profesionistii mai bine pregatiti in acest domeniu?
• Este piata muncii saturata semnificativ de forta de munca instruita in acea specialitate?

Angajatorii pot plati toate sau o parte din cheltuielile de formare, dar nu este intotdeauna cazul. De asemenea, un lucrator poate pierde venituri daca programul este neplatit si nu poate lucra atatea ore cat avea anterior.

Pentru economie

Multe tari au pus un accent mai mare pe dezvoltarea unui sistem educational care poate produce lucratori capabili sa functioneze in noi industrii, cum ar fi stiinta si tehnologia. Acest lucru se datoreaza partial faptului ca industriile mai vechi din economiile dezvoltate au devenit mai putin competitive si, prin urmare, sunt mai putin probabil sa continue sa domine peisajul industrial. De asemenea, a aparut o miscare de imbunatatire a educatiei de baza a populatiei, cu convingerea tot mai mare ca toti oamenii au dreptul la educatie.

Cand economistii vorbesc despre „educatie”, accentul nu se pune strict pe lucratorii care obtin diplome de facultate. Educatia este adesea impartita in niveluri specifice:

• Primar – scoala elementara in Statele Unite
• Liceu – gimnaziu, liceu si scoala pregatitoare
• Postliceal – universitate, colegiu comunitar si scoala profesionala

Economia unei tari devine mai productiva pe masura ce proportia lucratorilor educati creste, deoarece lucratorii educati pot indeplini mai eficient sarcini care necesita alfabetizare si gandire critica. Cu toate acestea, obtinerea unui nivel mai inalt de educatie implica si un cost. O tara nu trebuie sa ofere o retea extinsa de colegii sau universitati pentru a beneficia de educatie; poate oferi programe de alfabetizare de baza si poate vedea in continuare imbunatatiri economice.

Tarile cu o mai mare parte a populatiei lor care frecventeaza si absolva scoli inregistreaza o crestere economica mai rapida decat tarile cu lucratori mai putin educati. Drept urmare, multe tari ofera finantare pentru invatamantul primar si secundar pentru a imbunatati performanta economica. In acest sens, educatia este o investitie in capitalul uman, asemanatoare cu o investitie in echipamente mai bune.

Raportul dintre numarul de copii de varsta oficiala de scoala secundara inscrisi la scoala si numarul de copii de varsta oficiala de scolarizare secundara din populatie (denumita rata de inscriere) este mai mare in tarile dezvoltate decat in ​​tarile in curs de dezvoltare.

Rata de inscriere difera ca masura de masura de calcularea cheltuielilor pentru educatie ca procent din produsul intern brut (PIB), care nu se coreleaza intotdeauna puternic cu nivelul de educatie al populatiei unei tari. PIB-ul reprezinta productia de bunuri si servicii pentru o natiune. Prin urmare, cheltuirea unei proportii mari din PIB pentru educatie nu asigura neaparat ca populatia unei tari este mai educata.

Pentru afaceri, capacitatea intelectuala a unui angajat poate fi tratata ca un atu. Acest activ poate fi folosit pentru a crea produse si servicii care pot fi vandute. Cu cat lucratorii mai bine pregatiti sunt angajati de o firma, cu atat aceasta poate produce mai mult teoretic. O economie in care angajatorii trateaza educatia ca pe un atu este adesea denumita o economie bazata pe cunoastere.

Ca orice decizie, investitia in educatie implica un cost de oportunitate pentru muncitor. Orele petrecute in sala de clasa inseamna mai putin timp de lucru si de a castiga venituri. Cu toate acestea, angajatorii platesc salarii mai mari atunci cand sarcinile necesare pentru a finaliza un loc de munca necesita un nivel mai inalt de educatie. Cu alte cuvinte, desi venitul unui angajat ar putea fi mai mic pe termen scurt, salariile probabil vor fi mai mari in viitor odata ce formarea este finalizata.

Modelul panzei de paianjen

Modelul Panza de paianjen ajuta la explicarea efectelor lucratorilor care invata noi abilitati. Modelul arata nu numai modul in care salariile fluctueaza pe masura ce lucratorii invata o noua abilitate, ci si modul in care oferta de lucratori este afectata in timp.

Modelul arata ca, pe masura ce lucratorii invata o noua abilitate, pe termen scurt apar salarii mai mari. Cu toate acestea, pe masura ce mai multi lucratori se formeaza in timp si intra in forta de munca pentru a urmari salariile mai mari, oferta de muncitori instruiti creste. In cele din urma, rezultatul sunt salarii mai mici din cauza unei oferte in exces de muncitori. Pe masura ce salariile scad, mai putini lucratori sunt interesati de acele locuri de munca, ceea ce duce la o reducere a ofertei de muncitori. Ciclul incepe din nou cu formarea mai multor lucratori si cresterea salariilor pe termen scurt.

Deoarece formarea si educatia necesita timp pentru a se finaliza, schimbarile in cererea pentru anumite tipuri de angajati au efecte diferite pe termen lung si scurt. Economistii demonstreaza aceasta schimbare folosind un model de panza de paianjen al ofertei de munca si al cererii de munca. In modelul de mai jos, oferta de munca este analizata pe termen lung, dar schimbarile cererii si salariilor sunt privite pe termen scurt, pe masura ce se indreapta catre un echilibru pe termen lung.

Educatie, antrenament si rasa

In Statele Unite, educatia nu duce intotdeauna la salarii mai mari pentru toti lucratorii. De exemplu, conform Institutului de Politica Economica, lucratorii de culoare se confrunta cu diferente salariale semnificative si in crestere, barbatii de culoare platiti doar 71 de centi, iar femeile de culoare doar 64 de centi pentru fiecare dolar pe care il castiga barbatii albi.

Aceste decalaje se gasesc la fiecare nivel de locuri de munca, de la salariu scazut la salariu mare, dar sunt cele mai mari in domeniile bine platite din cauza lipsei de reprezentare a lucratorilor de culoare in acele profesii. Decalajele persista, de asemenea, la toate nivelurile de educatie: lucratorii de culoare care au liceu, colegiu si diplome avansate castiga doar 81,7%, 77,5% si, respectiv, 82,4% din ceea ce castiga lucratorii albi cu aceeasi diploma. Rata somajului a lucratorilor de culoare care au o diploma de licenta este similara cu cea a lucratorilor albi fara studii universitare.

In scurt timp, americanii de culoare vor fi mai vulnerabili la deplasare, deoarece locurile de munca pe care tind sa le detina – cum ar fi soferii de camion, lucratorii din serviciile alimentare si functionarii de birou – sunt mai susceptibile de a fi afectate de aparitia automatizarii. Un raport care a examinat aceste tendinte a sugerat ca perspectivele pentru afro-americani pot fi imbunatatite prin „schimbarea profilurilor educationale pentru a se alinia sectoarelor in crestere” si „implicarea companiilor si a factorilor de decizie publica in dezvoltarea programelor de recalificare”.

Fara schimbari ca aceasta, precum si multe altele, decalajul de bogatie rasiala pe termen lung, bine documentat si in crestere care exista intre albi si oamenii de culoare ameninta sa restranga consumul. Un studiu a constatat ca economia Statelor Unite ar fi mai mare cu 22,9 trilioane de dolari daca ar fi disponibile sanse egale intre rase si etnii. In plus, un raport a estimat ca economia SUA va fi mai valoroasa cu 5 trilioane de dolari in decurs de cinci ani, odata ce decalajul inegalitatii va fi inchis.

Concluzie

Cunostintele si abilitatile lucratorilor disponibili in oferta de munca sunt factori cheie in determinarea cresterii atat a afacerilor, cat si a economiei. Economiile cu o oferta semnificativa de forta de munca calificata, obtinuta prin educatia formala, precum si prin formarea profesionala, sunt adesea capabile sa valorifice acest lucru prin dezvoltarea unor industrii cu valoare adaugata mai mare, cum ar fi productia de inalta tehnologie.

Tarile trebuie sa se asigure, prin legislatie si programe de ocupare a locurilor de munca, ca toti cetatenii lor au acces la educatie si formare care pot ajuta lucratorii, companiile si intreaga economie.