ULTIMA pretentie a lui Vladimir Putin de a fi, asa cum isi imagineaza el, unul dintre conducatorii istorici ai natiunii sale a cazut pe 24 iunie. O banda de mercenari inarmati a strabatut tara sa aproape fara opozitie, acoperind aproximativ 750 km (470 mile) intr-o singura zi, preluand controlul a doua orase mari si ajungand la 200 km de Moscova inainte de a se retrage nevatamata.

Domnul Putin a esuat cu mult timp in urma ca reformator, fiind condus la o coruptie din ce in ce mai adanca si stagnare economica si incapabil sa faca din Rusia altceva decat un furnizor de hidrocarburi exact in momentul in care era petrolului si gazelor se apropie de sfarsit. El esueaza din ce in ce mai evident ca mare comandant in timp de razboi, la 16 luni dupa ce a inceput o invazie a Ucrainei pe care se astepta sa se termine in cateva zile, dar care s-a transformat intr-o mlastina. Acum a aratat ca nu poate nici macar sa-si asume prima si cea mai mare responsabilitate a unui lider, de a asigura securitatea statului.

Indiferent daca caderea domnului Putin vine in curand, sau peste luni sau ani, el se dezvaluie ca un gaf. El nu este atat de mult un tar, ci pur si simplu cel mai bun ticalos din ganglandul golit la care a redus-o pe Mama Rusia. Mai mult decat atat, intr-o lume in care puterea este totul, acum arata ca un criminal slabit.

Yevgeny Prigozhin, liderul Grupului Wagner, serveste ca o incapsulare a tot ceea ce este dispretuitor la domnul Putin. Un fost condamnat devenit restaurator devenit mercenar criminal in Africa, Siria si Ucraina, domnul Prigojin a urcat doar din cauza paranoiei si brutalitatii lui Putin. Domnul Putin nu are incredere in propria sa armata, asa ca avea nevoie de o banda loiala de banditi. El a vrut negatie pentru unele dintre actiunile sale mai groaznice in strainatate, asa ca „antreprenori militari privati” precum Wagner au continuat sa comita crime de razboi pe trei continente. Si dl Putin l-a folosit pe dl Prigojin pentru a interveni (din nou, fara indoiala) in alegerile straine, inclusiv in cel care l-a adus la putere pe Donald Trump in 2016.

Revolta lui Wagner incapsuleaza, de asemenea, putrezirea statului pe care l-a creat dl Putin. Pe fondul unei cearte cu rivalii sai din armata regulata, Putin a decretat ca Wagner sa fie adus direct sub controlul ministerului apararii. Acest lucru a amenintat sa distruga baza de putere a domnului Prigojin, asa ca el s-a revoltat, criticand razboiul gresit conceput al lui Putin, incompetenta armatei ruse si pierderile pe care le suferea in Ucraina. Cu toata brutalitatea domnului Prigojin, a fost un adevar care a taiat propaganda goala a Kremlinului.

Si mai socant, dl Prigojin l-a dezvaluit pe Putin ca fiind lipsit de contact. Revolta pare sa fi luat Kremlinul prin surprindere – atat de corodate sunt agentiile de informatii aflate sub presedintia unui fost spion. In dimineata zilei de 24 iunie, un dl zdruncinat Putin si-a denuntat creatura ca fiind un tradator si a jurat ca va fi pedepsit. Cu toate acestea, doar cateva ore mai tarziu, a fost de acord sa-l lase pe dl Prigozhin sa plece liber in Belarus, luand cu el trupele lui Wagner.

Dupa ce a creat o regula unica, dl Putin parea, de asemenea, incapabil sa impuna loialitate. Desi sustinerea nu a primit in mare masura domnului Prigojin, nici domnului Putin, nici pe strada, nici in randul elitelor politice si militare. Timp de 24 de ore tremuratoare, Rusia a ramas tacuta si inactiva, asteptand sa vada in ce directie va sufla vantul.

Optimistii vor lua slabiciunea domnului Putin drept dovada ca domnia sa este condamnata. De-ar fi asa. Realitatea este ca despotii, chiar si cei slabi, pot supravietui mult timp daca nu exista o alternativa evidenta si daca au inca destule arme de partea lor si nemilosirea de a le folosi. Uitati-va la Alexander Lukashenko in Belarusul de alaturi sau la Bashar al-Assad in Siria.

Cu toate acestea, doi factori suplimentari functioneaza impotriva domnului Putin. Primul este razboiul in sine. Contraofensiva Ucrainei continua sa faca progrese constante. Desi este mai lent decat s-a sperat, reduce castigurile teritoriale pe care le-a facut Rusia din februarie 2022 si, in unele locuri, chiar retrage terenul pe care Rusia l-a ocupat in prima sa incursiune, in 2014.

Teoria victoriei a lui Putin este ca Rusia poate astepta Occidentul. Daca Ucraina nu poate realiza progresele de care are nevoie – intreruperea podului de uscat care leaga Rusia de Crimeea este cea cheie – sprijinul occidental ar putea in timp sa inceapa sa se fractureze. Dar teoria lui Putin pare din ce in ce mai putin plauzibila. Da, Rusia a reusit sa faca rau Ucrainei; dar departe de a fi cucerita, s-a faurit ca natiune si se afla pe calea spre aderarea la Uniunea Europeana si poate si la NATO. Si departe de viziunea lui Putin despre dezordinea occidentala, NATO sa extins pentru a include Finlanda si, in curand, Suedia; Cheltuielile europene pentru aparare au crescut; iar dependenta de energia rusa a fost eliminata.

In schimb, pierderea a peste 100.000 de rusi, morti si raniti, a adus putine lucruri pentru ca cei mai buni propagandisti ai Kremlinului sa aiba succes. Naratiunea este in schimb pentru nevoia de tot mai mult sacrificiu. Fiecare veste proasta pentru Rusia de pe front se adauga la presiunea asupra lui Putin. De aceea contraofensiva este atat de critica si de ce dovezile divizarii in randurile rusesti sunt atat de binevenite.

A doua problema a domnului Putin este economia. Anul trecut, a rezistat destul de bine, datorita preturilor petrolului si gazelor care au crescut odata cu razboiul. Livrarile de petrol au continuat, iar statul mai are o multime de numerar. Desi cresterea este in scadere, o criza economica totala pare putin probabila cel putin in acest an.

Cu toate acestea, domnul Putin nu are resursele pentru o noua ofensiva mare. Veniturile din gaze ale Rusiei s-au prabusit (si-a taiat cel mai bun client, pana la urma), iar pretul global al petrolului a scazut, de asemenea. Diferenta dintre cheltuielile guvernamentale (inclusiv costurile uriase ale razboiului) si incasari se largeste, fortand Rusia sa atace fondul sau suveran. Rubla a pierdut aproape 40% din valoare in ultimul an. China a cumparat petrol rusesc — cu reducere — dar inca nu a furnizat cantitati mari de arme.

Domnul Putin pare acum a fi hotarat sa-si restabileasca autoritatea prin conducerea represiunii si epurarilor salbatice. Dar, mai devreme sau mai tarziu, capacitatea lui de a scapa de necazuri il va parasi. Lumea va trebui sa fie pregatita pentru asta. Dintre numeroasele rezultate posibile, prabusirea ordinii intr-o tara cu peste 4.000 de focoase nucleare ar fi terifiant. Totusi, dl Putin a aratat ca guvernarea corupta, unica, nu este o modalitate de a conduce o superputere. Calea inapoi la ordine si sanatate mentala pentru Rusia va fi periculoasa, dar atat timp cat domnul Putin poarta coroana si soldatii sai viseaza la stapanirea imperiala asupra Ucrainei, calatoria nici macar nu poate incepe.