Esecul este ceva trecator, din care putem invata si evolua

Adevaratul esec este cel din care nu invatam nimic. In acest sens, unul dintre automatismele care pot fi derivate din constientizarea erorii este autopedepsirea. Ne invinovatim pe noi insine in partea cea mai profunda a noastra, in timp ce tacerea aparent domneste la exterior. Pastrand esecul privat, de parca acea rana nu s-ar inchide niciodata.

Marii ganditori, filantropi si realisti au schimbat sensul esecului pe cap si ne arata cum in viata lor esecul a fost doar o vanataie, nu un tatuaj. Bill Gates, de exemplu, ne dezvaluie ca este bine sa sarbatorim succesul, dar daca exista ceva care poate deveni o sursa de intelepciune, este tacerea.

Accentul pus pe esec ca slabiciune, fapta gresita sau vinovatie este un construct creat de anxietatea de a obtine rezultate; rezultate care, paradoxal, adesea nu sunt posibile fara aceste esecuri anterioare. Deoarece, aparent, erorile sunt atat de enervante in ochii acestei societati perfectioniste si nerealiste, urmarind ecoul mesajului ei incercam sa le eliminam de la ferestrele noastre pe baza minciunilor, pe care prin repetare, ajungem in sfarsit sa le interiorizam.

„Nu am esuat. Am gasit 10.000 de moduri care nu functioneaza. Pentru fiecare esec, exista un curs alternativ de actiune. Trebuie doar sa-l gasesti.” -Thomas A. Edison-

Esec: condimentul care ii da succesului aroma

De ce nu vedem niciodata esecurile celui care acum este in varf? Se pare ca stralucirea a ceea ce se realizeaza fara efort a ajuns atat de adanc in noi, incat ne-am crezut demni de orice victorie fara sa fi incercat pana acum.

Rezultatul este important, dar de multe ori conteaza putin daca nu suntem multumiti de tot efortul depus. Un esec nu este intotdeauna o greseala, poate fi pur si simplu reflectarea celei mai bune versiuni de sine in anumite circumstante. Satisfactia ar trebui sa stea in efort, nu in realizare. Efortul total este o victorie deplina.

O parte importanta a formulei algebrice care da savoare succesului are de-a face cu diferenta de greutate dintre  dorinta noastra si teama noastra de esec. Acestea fiind spuse, majoritatea oamenilor mari au atins cel mai mare succes la doar un pas dincolo de cel mai mare esec. Pe cat de paradoxal, pe atat de real.

Un aspect esential al creativitatii este sa nu-ti fie frica de a esua. Succesul este adesea obtinut de cei care nu stiu ca esecul este inevitabil.  

Esecul este doar o oportunitate de a incepe de la 0 mai inteligent.

Avem patruzeci de milioane de motive pentru esec, dar nu o singura scuza. Doar pentru ca am esuat o data nu inseamna ca vom esua in orice. Esecurile sunt oportunitati de a o lua de la capat, cu mai multe resurse, mai inteligent, cu cunostinte mai mari.

Cum ajungem la cunoastere este prin experienta zilnica pe care ni-o ofera cararile deja parcurse. Cele mai bune tablouri, cele mai bune versuri, cele mai bune cantece si cele mai mari realizari ale noastre nu au inflorit intr-o zi, au avut nevoie de ani de perseverenta pentru a vedea lumina, de a face incercari care nu s-au terminat cu nimic. Experienta este ceea ce invata incet si ceea ce obtii atunci cand platesti pretul pentru ca ai gresit.

Incercarile cuiva care a gresit de multe ori sunt cele care vor face ca esecul sa nu mai fie un tatuaj si sa devina o vanataie. In acest sens, este greu sa vina orice succes daca nu am facut o treaba, o poveste in care esecurile sunt o sursa de inspiratie si nu regret.  Astfel, intr-un fel, oamenii care evita esecul evita si succesul, ramanand paralizati si asistand la viata lor fulgeratoare in fata lor , incapabili sa se urce de teama sa nu esueze din nou.

„Succesul inseamna poticnirea de la esec la esec fara a-ti pierde entuziasmul.”-Winston Churchill-