Actiunile pietelor emergente se lupta intr-o lume intangibila

La jumatatea anului, pe masura ce preturile marfurilor au crescut si pietele de valori s-au prabusit, parea ca actiunile pietelor emergente ar putea face ceva ce au reusit o singura data in ultimul deceniu: sa invinga randamentele celor americane. Dupa doua luni si speranta a disparut. O mica crestere a preturilor actiunilor din lumea bogata inseamna probabil ca performanta slaba a pietelor emergente va continua.

Cresterile dobanzilor din America – si asteptarile aparitiei altora in acest an – nu au ajutat economiile de piata emergente, in special cele cu facturi mari de import si datorii in dolari. In ultimul deceniu, totusi, performanta dolarului a fost mixta, iar ratele dobanzilor scazute. In aceeasi perioada, indicele msci em a revenit cu doar 2,9% pe an, fata de 9,5% pentru actiunile din lumea bogata.

O mare problema este decalajul tot mai mare dintre profiturile pietelor emergente si profiturile lumii bogate. In perioada de glorie a randamentelor pietelor emergente, inainte de criza financiara globala din 2007-2009, marjele pentru cei doi indici erau similare. Dar, spre deosebire de actiunile americane, profiturile pietelor emergente nu s-au recuperat niciodata. Marjele forward — profiturile nete asteptate de analisti in acest an si anul viitor — se situeaza la 7,5% pe pietele emergente, comparativ cu 12,8% in America si 8,9% in zona euro. Decalajul este cel mai mare din acest secol.

Mai multi factori explica acest lucru. Pentru tarile exportatoare de marfuri precum Indonezia, Brazilia si Mexic, marjele enorme inainte de prabusirea Lehman Brothers reflectau preturi vertiginoase ale marfurilor la fel de variate precum soia, petrolul, carbunele si nichelul, mai degraba decat o buna gestionare. De atunci, preturile au revenit la pamant. Chiar si la varful recent al indicelui de marfuri Bloomberg, dupa invadarea Ucrainei de catre Rusia, acesta s-a situat cu 43% sub nivelul maxim din acea perioada.

Mai mult de o cincime din indicele msci em este alcatuita din intreprinderi de stat, care au responsabilitati dincolo de profituri. Multi sunt, de asemenea, in energie si finante, care au avut un deceniu sarac. In cei zece ani pana la sfarsitul lunii iunie, firmele de stat din indice au oferit randamente anuale de 2,6%, fata de 4,2% oferite de omologii lor privati.

Schimbarea in care tarile alcatuiesc indicele, ceva ce investitorii sperau ca le va oferi mai multa expunere la economiile cu crestere rapida, nu a ajutat prea mult. In 2005, patru piete – Brazilia, Africa de Sud, Coreea de Sud si Taiwan – reprezentau fiecare cota mai mare a indicelui decat China. Acum, actiunile chineze listate in Hong Kong si pe continent reprezinta o treime din indice, de departe cea mai mare pondere.

Dar, in ciuda cresterii economice, profiturile chineze raman deprimate. Indicele msci China se situeaza, in mod uimitor, sub varful sau in termeni de dolari, pe care l-a atins in 2007. In 2013, Yu Yongding, a declarat ca profitul pe cateva tone de otel a fost „aproape suficient pentru a cumpara o acadea”. Supracapacitatea in industriile cruciale chineze, care au fost inundate de investitii, este inca o problema.

Vor creste profiturile? Externalizarea ofera sansa de a combina puterea traditionala a pietei emergente a salariilor mai mici cu o economie globala din ce in ce mai digitala. Dar digitizarea este, de asemenea, un motiv pentru a fi sceptic fata de o renastere a pietelor emergente. Cresterea firmelor cu stocuri mari de active necorporale, cum ar fi software-ul si proprietatea intelectuala, explica o mare parte din cresterea profiturilor in lumea bogata si in America in special. O estimare sugereaza ca activele necorporale, in cea mai mare parte nedezvaluite, valorau 90% din valoarea de piata a s&p 500 in 2020, fata de 50% in 1990.

Economiile in curs de dezvoltare cheltuiesc mult mai putin pentru cercetare si dezvoltare. Dintre cele incluse in mod obisnuit in indicii pietelor emergente, doar Coreea de Sud si Taiwan depasesc cheltuielile americane in cercetare si dezvoltare, care se situeaza la 3,5% din PIB. Cifra echivalenta in China este de 2,4%, iar campania guvernului impotriva celor mai de succes firme de tehnologie de consum ale tarii — precum Didi, in schimbul de calatorii si Alibaba, in comertul electronic — este de rau pentru firmele axate pe materiale intangibile. Potrivit Bancii Mondiale, investitiile in cercetare si dezvoltare ajung la mai putin de 1% din PIB in India, Indonezia, Mexic si Africa de Sud.

Firmele care investesc in intangibile se gasesc adesea in orase pline de viata, din care pietele emergente nu lipsesc. Dar au nevoie si de guvernanta si sisteme legale de incredere, astfel incat investitiile sa poata fi protejate de imitatii. Deschiderea catre expertiza straina si colaborarea transfrontaliera sunt, de asemenea, cruciale. Avand in vedere absenta acestor conditii in multe economii in curs de dezvoltare, poate dura ceva timp pana cand revenirile pietelor emergente si, prin urmare, performanta actiunilor pietelor emergente, se potrivesc cu cele din lumea bogata.