In urma cu sase luni, Rusia a invadat Ucraina. Pe campul de lupta are loc un razboi de uzura de-a lungul unei mii de kilometri de front de moarte si distrugere. Dincolo de ea, o alta lupta da furaj – un conflict economic de o ferocitate si o amploare nemaivazute din anii 1940, in timp ce tarile occidentale incearca sa paralizeze economia Rusiei de 1,8 miliarde de dolari cu un nou arsenal de sanctiuni.
Eficacitatea acestui embargo este cheia pentru rezultatul razboiului din Ucraina. Dar dezvaluie si multe despre capacitatea democratiilor liberale de a proiecta puterea la nivel global pana la sfarsitul anilor 2020 si mai departe, inclusiv impotriva Chinei. In mod ingrijorator, pana acum razboiul sanctiunilor nu decurge asa cum se astepta.
Din februarie, America, Europa si aliatii lor au dezlantuit un baraj fara precedent de interdictii care acopera mii de firme si persoane din Rusia. Jumatate din rezervele valutare de 580 de miliarde de dolari ale Rusiei sunt inghetate, iar majoritatea bancilor sale mari sunt separate de sistemul global de plati. America nu mai cumpara petrol rusesc, iar embargoul european va intra pe deplin in vigoare in februarie. Firmelor ruse li se interzice sa cumpere inputuri de la motoare la cipuri. Oligarhii si oficialii se confrunta cu interdictii de calatorie si inghetare a activelor. Grupul operativ „KleptoCapture” din America a confiscat un superyacht care ar fi putut avea un ou Faberge la bord.
Pe langa satisfacerea opiniei publice occidentale, aceste masuri au si obiective strategice. Scopul pe termen scurt, cel putin initial, a fost declansarea unei crize de lichiditate si balanta de plati in Rusia, care ar ingreuna finantarea razboiului din Ucraina si, astfel, sa modifice stimulentele Kremlinului. Pe termen lung, intentia este de a afecta capacitatea productiva si sofisticarea tehnologica a Rusiei, astfel incat, daca Vladimir Putin aspira sa invadeze o alta tara, sa aiba mai putine resurse la indemana. Un ultim scop este sa-i descurajeze pe altii de la razboi.
In spatele unor astfel de obiective ambitioase se afla o noua doctrina a puterii occidentale. Momentul unipolar al anilor 1990, cand suprematia Americii era necontestata, a trecut de mult, iar apetitul Occidentului de a folosi forta militara a scazut de la razboaiele din Irak si Afganistan. Sanctiunile pareau sa ofere un raspuns, permitand Occidentului sa exercite putere prin controlul sau asupra retelelor financiare si tehnologice din inima economiei secolului al XXI-lea. In ultimii 20 de ani, au fost desfasurati pentru a pedepsi abuzurile drepturilor omului, pentru a izola Iranul si Venezuela si pentru a impiedica firme precum Huawei. Dar embargoul Rusiei duce sanctiunile la un nou nivel prin scopul de a paraliza cea de-a 11-a economie a lumii, unul dintre cei mai mari exportatori de energie, cereale si alte marfuri.
Care sunt rezultatele? Pe un orizont de trei pana la cinci ani, izolarea de pietele occidentale va provoca ravagii in Rusia. Pana in 2025, o cincime din aeronavele civile ar putea fi blocate din lipsa de piese de schimb. Modernizarile retelelor de telecomunicatii sunt amanate si consumatorilor le vor lipsi marcile occidentale. Pe masura ce statul si magnatii confisca activele occidentale, de la fabricile de masini pana la magazinele McDonald’s, capitalismul de mai multi prieteni face semn. Rusia isi pierde unii dintre cei mai talentati cetateni ai sai, care se retrag la realitatea dictaturii si la perspectiva ca tara lor sa devina o benzinarie pentru China.
Problema este ca lovitura nu s-a materializat. PIB-ul Rusiei se va micsora cu 6% in 2022, considera FMI, mult mai putin decat scaderea de 15% asteptata de multi in martie sau scaderea din Venezuela. Vanzarile de energie vor genera un excedent de cont curent de 265 de miliarde de dolari in acest an, al doilea ca marime din lume dupa China. Dupa o criza, sistemul financiar al Rusiei s-a stabilizat, iar tara gaseste noi furnizori pentru unele importuri, inclusiv China. Intre timp, in Europa, o criza energetica poate declansa o recesiune. In aceasta saptamana, preturile la gazele naturale au crescut cu inca 20%, deoarece Rusia a redus aprovizionarea.
Se pare ca arma sanctiunilor are defecte. Unul este decalajul de timp. Blocarea accesului la tehnologia pe care o monopolizeaza Occidentul dureaza ani de zile, iar autocratiile sunt bune sa absoarba lovitura initiala a embargoului, deoarece pot organiza resurse. Apoi mai este lovitura. Desi PIB-ul Occidentului il depaseste pe cel al Rusiei, nu se doreste inlaturarea puterii lui Putin pe gaz. Cel mai mare defect este ca embargourile totale sau partiale nu sunt aplicate de peste 100 de tari cu 40% din PIB-ul mondial. Uleiul din Urali curge in Asia. Dubaiul este plin de numerar rusesc si puteti zbura cu Emirates si altii la Moscova de sapte ori pe zi. O economie globalizata se adapteaza bine la socuri si oportunitati, mai ales ca majoritatea tarilor nu doresc sa impuna politica occidentala.
Prin urmare, ar trebui sa renuntati la orice iluzie ca sanctiunile ofera Occidentului o modalitate ieftina si asimetrica de a se confrunta cu China, o autocratie si mai mare. Pentru a descuraja sau a pedepsi o invazie a Taiwanului, Occidentul ar putea pune mana pe rezervele de 3 miliarde de dolari ale Chinei si ar putea taia bancile. Dar, ca si in cazul Rusiei, este putin probabil ca economia Chinei sa se prabuseasca. Iar guvernul de la Beijing ar putea riposta, sa zicem, infometand Occidentul cu electronice, baterii si produse farmaceutice, lasand rafturile Walmart goale si declansand haosul. Avand in vedere ca mai multe tari depind de China decat America ca cel mai mare partener comercial al lor, aplicarea unui embargo global ar fi chiar mai dificila decat in cazul Rusiei.
In schimb, lectia din Ucraina si Rusia este ca confruntarea cu autocratiile agresive necesita actiuni pe mai multe fronturi. Puterea tare este esentiala. Democratiile trebuie sa-si reduca expunerea la punctele de sufocare ale adversarilor. Sanctiunile joaca un rol vital, dar Occidentul nu ar trebui sa le lase sa prolifereze. Cu cat tarile se tem de sanctiunile occidentale maine, cu atat vor fi mai putin dispuse sa impuna embargouri asupra altora astazi.
Dincolo de blocaje
Vestea buna este ca, la 180 de zile de la invazie, democratiile se adapteaza la aceasta realitate. Armele grele se revarsa in Ucraina, ATO intareste granitele Europei cu Rusia, iar Europa asigura noi surse de gaze si accelereaza trecerea la energie curata. America isi reduce dependenta de tehnologia chineza si indeamna Taiwan sa-si imbunatateasca apararea militara. Problema este ca fiecare autocratie, nu in ultimul rand China a lui Xi Jinping, studiaza si razboiul de sanctiuni cu Rusia si este ocupata sa invete aceleasi lectii. Ucraina marcheaza o noua era a conflictului din secolul al XXI-lea in care elementele militare, tehnologice si financiare sunt impletite. Dar nu este o epoca in care Occidentul poate presupune ca are preeminenta. Nimeni nu poate contracara agresiunea doar prin dolari si semiconductori.
