Cum a reusit Molly Shannon sa aiba atitudinea unei doamne bogate pentru rolul sau din The White Lotus?

Dintre toate personajele din The White Lotus, serialul intunecat si hilar al lui Mike White, care traiesc intr-o bula de prosperitate care aparent a taiat putin oxigenul necesar, Kitty Patton a lui Molly Shannon ar putea fi cea mai incantator de necomplicata. La urma urmei, in timp ce diversi alti jucatori din satira sociala se confrunta cu intrebari de apartenenta, drepturi si identitate, Kitty nu isi face griji pentru locul ei in lume; in ceea ce o priveste, ea este in varful lantului si nu intentioneaza sa mearga nicaieri.

Telespectatorii o intalnesc pentru prima data pe Kitty cand ea coboara in statiunea hawaiana titulara a seriei pentru a prabusi luna de miere deja stancoasa a fiului ei – el nu este multumit de suita lui si ea a decis sa ia cateva zile inainte de o excursie la spa atat de necesara pentru a-i rezolva lucrurile. Totusi, ceea ce face ca interludiul ei in poveste sa fie atat de de neuitat este manipularea experta a lui Shannon. Pisicuta ei nu este un tip Lovey Howell sau o doamna in stil Dynasty care serveste pranzul, ci o interpretare ascutita si moderna a unei femei cu mijloace si influenta – si unul dintre cele mai delicioase personaje ale serialului. (Nu este singura sansa pe care o vom avea sa o vedem pe Shannon stralucind in aceasta vara. Cel de-al doilea sezon al serialului ei The Other Two — un sitcom viclean si fermecator despre familia unei senzatii muzicale pentru preadolescenti.

Molly Shannon in rolul lui Kitty Patton in The White Lotus, vorbeste despre filmarile intr-o oaza hawaiana, comportamentul ingrozitor al oaspetilor hotelului si de ce nu ar trebui sa te apropii niciodata prea mult daca ii observi turele de inot.

Personajul tau din The White Lotus apare la jumatatea seriei si intoarce una dintre liniile povestii pe cap. Ce te-a atras la ea?

Nu am mai jucat niciodata un personaj ca asta. Mike mi-a spus: „Stii, asta este cu adevarat diferit pentru tine”, iar cand m-am jucat prima data cu ea, faceam o persoana mai afectata, dar el a spus: „Nu, Molly, nu trebuie sa nu faci. Nu trebuie sa fii bogat, esti doar bogat. Ai fost bogat toata viata.” Stiam exact ce a vrut sa spuna; a vrut doar sa fie natural. Este ca si cum as fi ca cineva care probabil a avut intotdeauna bani si nu am cunoscut niciodata nimic diferit, asa ca nu trebuie sa ma comport bogat, doar sunt. A fost doar un rol foarte distractiv de jucat si mereu incerc sa inteleg punctul de vedere al unui personaj si sa nu-mi bat joc de el. Are cateva puncte bune, stii. Nu este asa cum cred eu, dar am vazut ce spunea.

Care este procesul tau pentru a crea un personaj precum Kitty? Observi oameni pe care ii cunosti?

Am in minte pe cineva pe care il stiu, care este putin asa. Am o prietena, nu spun cine, ci cineva care este o mama foarte sofisticata, care vine din bani. [In crearea unui personaj,] ma voi gandi putin la o persoana reala si apoi voi adauga si la asta doar cumva inventand-o.

M-am simtit foarte confortabil cu dialogul, stiind cu adevarat pe dinauntru si pe dinafara pentru ca era atat de bine scris. Odata ce te simti confortabil cu cuvintele, te poti gandi la personaj si la felul in care merge si se tine in brate, ceea ce ma ajuta intotdeauna sa ma transform intr-un personaj.

Ati avut experienta unica de a filma aceasta poveste despre oameni la un hotel hawaian, in timp ce erati de fapt oameni la un hotel hawaian. Cum a fost sa fii intr-un loc atat de asemanator cu cel despre care spui o poveste. Fictiunea si realitatea se imbina vreodata?

A fost atat de distractiv pentru ca la inceput nu erau oaspeti nicaieri, asa ca eram doar intr-o bula – si a facut filmarile foarte speciale. De asemenea, mi-am adus copiii, asa ca a fost una dintre cele mai ideale situatii de lucru, deoarece copiii mei faceau scoala la distanta in acel moment. Asa ca, coboram sa filmez o scena si spuneam: „Voi fi in hol”, iar ei spuneau: „Bine, vom merge la snorkeling”. A fost un vis absolut. Cand nu lucram, toti [distribuitorii] faceau inotari la apus in fiecare zi pentru ca toti stateam la hotel si aveam cine mari in fiecare seara – cheeseburgeri si margaritas. Fiica mea a intrebat: „Este intotdeauna asa?” Dar apoi a fost un moment cand oaspetii efectivi au intrat in hotel si trebuie sa spun ca au pompat hotelul odata ce oaspetii au intrat;

Este ciudat cand oaspetii vin la realizarea acestui serial? Serialul, evident, nu este despre niciunul dintre acesti oameni in mod specific, dar ei traiesc o experienta pe care proiectul tau o oglindeste intr-un fel.

Cand intrau oaspetii adevarati, faceam ture de inot in zilele mele libere si era o femeie cu mama ei pe care o priveam doar cand inot. Ma gandeam, oh, ea este ca personajul meu; era cu mama ei jucand carti dupa-amiaza si nu parea o persoana placuta. Parea o catea daca vrei parerea mea sincera. Asadar, o cam studiam in timp ce inot, o priveam in cabana aceea cu mama ei jucand carti, parand plictisit de o sticla de sampanie, fiind doar in vacanta. Intotdeauna studiez oamenii in timpul liber. Fac asta natural, fie ca filmez sau nu.

A aparut ceva ce ai vazut in serie?

Cineva pe care il cunosc, de fapt, s-a imprietenit foarte bine cu unul dintre lucratorii de la unul dintre hotelurile de lux din apropiere si i-a luat la cina. Au spus: „Care este cel mai scandalos lucru pe care l-a cerut vreodata un oaspete?” L-au pus pe muncitor — nu am de gand sa spun la ce hotel a lucrat aceasta persoana — sa spuna ca odata au fost oaspeti care s-au plans personalului ca luna era prea stralucitoare. Ei au spus: „Este prea luminos, straluceste in camera noastra. Poti face ceva in legatura cu luna?” Nu e amuzant?

Lucrul la un serial ca acesta te face sa te gandesti de doua ori la cum te vei comporta data viitoare cand vei fi in vacanta?

Desigur! Un prieten de-al meu a vazut spectacolul si a spus ca a afectat-o ​​profund; se gandeste la ea tot timpul acum in public si la restaurante. Incerc sa fiu politicos – am lucrat mult timp in industria serviciilor ca chelnerita si ca gazda, asa ca am fost pe partea cealalta – dar toata lumea are zile proaste, cred.