Bancherii centrali apar pe scena ca generalii de armata. Ei se lauda cu puterea lor de foc si pretind ca vor zdrobi inflatia, adversarul lor de multa vreme. Nici un sfert nu va fi dat in razboi. Daunele colaterale vor fi mari.
Banca Angliei va majora pentru a saptea oara ratele dobanzilor din decembrie anul trecut, probabil la 2,25%, si va transmite mesajul catre pietele financiare ca nu a terminat incercarea de a invinge inflatia.
Concluzia trebuie sa fie ca mai multe cresteri ale ratelor dobanzilor sunt pe cale, posibil pana la 3,5% sau chiar 4% de la 1,75% actual, impingand dobanzile ipotecare medii la peste 6%.
Odata ce indicele preturilor de consum a crescut la 10,1% in iulie, nu a existat nicio indoiala in mintea majoritatii analistilor City ca Banca va creste costul imprumuturilor la urmatoarea sa intalnire si va continua sa-l majoreze pana anul viitor.
Intre timp, sefa Bancii Centrale Europene, Christine Lagarde, a declarat ca „trebuie luate masuri hotarate”, dupa o crestere fara precedent de 0,75 puncte de baza a ratei dobanzii din zona euro, la 1,25%.
Jerome Powell, seful Rezervei erale din SUA, ar fi putut la fel de bine sa fi purtat haine de armata in cele mai recente aparitii ale sale, asa este nou-gasirea lui. El a spus la o intalnire a bancherilor centrali din Jackson Hole, Wyoming, luna trecuta ca isi va folosi instrumentele „in forta” pana cand preturile vor fi sub control.
Saptamana trecuta a fost din nou pe calea razboiului, spunand ca va actiona „direct, puternic”, inainte de a adauga: „Trebuie sa continuam pana cand treaba se va termina”.
Powell si Lagarde sunt alaturi de guvernatorul Bancii Angliei, Andrew Bailey, pentru a prezenta un argument pentru actiune bazat pe premisa ca ratele mai mari ale dobanzilor pot suprima inflatia in prezent in sistem, stimulata in principal de preturile mai mari ale energiei si de o depasire a transportului. si preturile la alimente.
Costurile impovaratoare ale imprumuturilor vor contracara, de asemenea, asa-numitele efecte de runda a doua care provin de la lucratorii care cer cresteri mari ale salariilor pentru a compensa impactul negativ al inflatiei asupra nivelului de trai.
Aceste argumente sunt subminate de lipsa de dovezi care sa sustina, ceea ce determina concluzia ca bancherii centrali au fost impinsi in pozitii macho de catre politicieni care doresc ca bancile sa se apuce in timp ce stau pe maini si de conventiile gandirii economice.
Teoria economica spune ca inflatia ridicata ii incurajeaza pe consumatori sa-si mareasca cheltuielile, mai degraba decat sa risca sa se agate de numerar care va valora mai putin intr-un an. Costurile mai mari de imprumut imblanzesc acest impuls.
Dar studii mai recente arata ca cumparatorii stiu ca inflatia ridicata este un semnal destul de bun al unei economii tulburi si raspunsul lor este de a opri cheltuielile si de a creste economisirea. S-ar putea sa-si doreasca un nou loc de munca si o crestere a salariului, dar temerile de recesiune ii determina sa ramana cu jobul pe care il au si sa inghita cresterea salariului oferita.
Un sondaj privind piata muncii din Marea Britanie a constatat ca cresterea salariilor a scazut la cel mai scazut nivel din martie. De ce martie? Pentru ca atunci lucratorii au fost increzatori ca pandemia s-a terminat si lucrurile mergeau mai bine.
Se inrautateste pentru bancile centrale atunci cand ne uitam mai atent la natura inflatiei, care este in mare parte importata. Majoritatea importurilor afectate sunt articole esentiale, cum ar fi energia si alimentele. Oamenii si firmele trebuie sa cumpere energie si alimente, asa ca politica monetara are un efect redus asupra volumului achizitionat.
Lipsa de marfuri este un alt factor care duce la cresterea preturilor in magazine, dar daca aceasta problema poate fi urmarita pana la blocarea Covid-19 in fabricile chineze, atunci cresterea dobanzii in Regatul Unit nu va avea din nou niciun efect.
Catherine Mann, fostul economist sef la banca de investitii americana, ofera un alt motiv pentru a creste brusc dobanzile. Ea spune ca atata timp cat si BCE vor merge, la fel si banca centrala a Marii Britanii, sau lira sterlina va scadea spre paritatea cu dolarul.
Ideea ei este ca intr-o lume competitiva, fondurile circula acolo unde ratele dobanzilor sunt cele mai ridicate, si anume SUA, unde rata de baza este deja intr-o banda intre 2,25% si 2,5%. Ea spune ca o lira in scadere provoaca presiuni inflationiste suplimentare, avand in vedere cat de mult se bazeaza Marea Britanie pe importuri. Deci, cu exceptia cazului in care MPC actioneaza dur, va fi lasat in urma, la fel si lira.
Cu toate acestea, aceasta pozitie doar subliniaza faptul ca toate bancile centrale au pierdut complotul – cresterea ratelor pe baza unor dovezi putine ca va avea efectul necesar. Ratele scazute ale dobanzilor incurajeaza speculatiile nesabuite; intr-o lume ideala, ratele ar fi suficient de mari pentru a face institutiile financiare sa se gandeasca de doua ori inainte de a juca, mai ales pe proprietate.
Intr-o criza, totusi, ratele scazute sunt un salvator, mai ales cand atat de multi oameni si afaceri au fost incurajati sa se impovareze cu niveluri ridicate de datorii.
Asadar, inainte de a-si da o medalie, bancherii centrali ar trebui sa recunoasca ca mijloacele de a reduce inflatia sunt in mainile altora.
