Cu somaj scazut si inflatie peste tendinte, economia este bine pozitionata pentru a absorbi reducerile bugetare modeste pe care le-au negociat presedintele Biden si republicanii.
Ultima data cand Statele Unite s-au apropiat in mod periculos de a-si plati datoria, un presedinte democrat si un presedinte republican al Camerei au incheiat un acord pentru a ridica limita de imprumut a natiunii si a restrange strans o crestere a cheltuielilor federale in anii urmatori. Acordul a evitat implicit, dar a impiedicat ceea ce era deja o redresare lenta din Marea Recesiune.
Acordul asupra datoriei la care au convenit presedintele Biden si presedintele Kevin McCarthy, in principiu, este mai putin restrictiv decat cel pe care l-au taiat presedintele Barack Obama si presedintele John Boehner in 2011, centrat pe doar doi ani de reduceri si plafonare a cheltuielilor. Economia care va absorbi aceste reduceri este intr-o forma mult mai buna. In consecinta, economistii spun ca este putin probabil ca acordul sa provoace un fel de prejudiciu durabil redresarii care a fost cauzat de acordul privind plafonul datoriei din 2011 – si, paradoxal, noua retinere a cheltuielilor ar putea chiar sa o ajute.
„De luni de zile, mi-am facut griji cu privire la o consecinta economica majora a negocierilor, dar impactul macro pare sa fie in cel mai bun caz neglijabil”, a declarat Ben Harris, fost secretar adjunct al Trezoreriei pentru politica economica, care si-a parasit postul la inceputul acestui an.
„Cel mai important impact este stabilitatea care vine odata cu incheierea unui acord”, a spus domnul Harris. „Pietele pot functiona stiind ca nu avem o criza cataclismica a plafonului datoriilor.”
Dl Biden si-a exprimat increderea la inceputul acestei luni ca orice acord nu va declansa o recesiune economica. Acest lucru s-a datorat in parte pentru ca cresterea a persistat in ultimii doi ani, chiar daca cheltuielile pentru asistenta pandemiei au expirat si cheltuielile federale totale au scazut de la nivelurile ridicate ale Covid, contribuind la reducerea deficitului anual cu 1,7 trilioane de dolari anul trecut.
Intrebat la o conferinta de presa la summitul Grupului 7 din Japonia in aceasta luna daca reducerea cheltuielilor intr-un acord bugetar ar provoca o recesiune, dl Biden a raspuns: „Stiu ca nu o vor face. Stiu ca nu vor. De fapt, faptul ca am reusit sa reducem cheltuielile guvernamentale cu 1,7 trilioane de dolari nu a provocat o recesiune. Asta a cauzat cresterea.”
In principiu, acordul trebuie sa treaca in continuare de Camera si Senat, unde se confrunta cu opozitia celor mai liberali si conservatori membri ai Congresului. Depaseste cu mult limitele de cheltuieli, incluzand, de asemenea, noi cerinte de munca pentru bonurile alimentare si alte ajutoare guvernamentale si un efort de a accelera acordarea permiselor pentru unele proiecte energetice.
Dar piesa sa centrala este limitele cheltuielilor. Negociatorii au convenit sa reduca usoare cheltuielile discretionare – in afara apararii si ingrijirii veteranilor – din acest an pana in urmatorul, dupa ce au luat in considerare unele ajustari contabile. Cheltuielile militare si ale veteranilor ar creste in acest an pana la suma ceruta in bugetul domnului Biden pentru anul fiscal 2024. Toate aceste programe ar creste cu 1% in anul fiscal 2025, ceea ce este mai putin decat se estimasera.
O analiza a New York Times a propunerii sugereaza ca ar reduce cheltuielile federale cu aproximativ 55 de miliarde de dolari anul viitor, in comparatie cu previziunile Oficiului de Buget al Congresului, si cu alte 81 de miliarde de dolari in 2025.
Prima analiza din spate a impactului economic al tranzactiei a venit de la Mark Zandi, economist Moody’s Analytics. El estimase anterior ca un default prelungit ar putea distruge sapte milioane de locuri de munca in economia SUA – si ca o runda profunda de reduceri propuse de cheltuieli republicane ar ucide 2,6 milioane de locuri de munca.
Analiza sa asupra acordului emergent a fost mult mai modesta: economia ar avea cu 120.000 de locuri de munca mai putine pana la sfarsitul anului 2024 decat ar avea fara un acord, estimeaza el, iar rata somajului ar fi cu aproximativ 0,1% mai mare.
Dl Zandi a scris vineri pe Twitter ca „Nu este cel mai bun moment pentru constrangere fiscala, deoarece economia este fragila si riscurile de recesiune sunt mari”. Dar, a spus el, „este gestionabil”.
Alti economisti spun ca economia ar putea folosi chiar acum o doza usoara de austeritate fiscala. Asta pentru ca cea mai mare problema economica este inflatia persistenta, care este determinata in parte de cheltuielile puternice ale consumatorilor. Eliminarea unor cheltuieli federale din economie ar putea ajuta Rezerva Federala, care a incercat sa controleze cresterea preturilor prin cresterea ratelor dobanzilor.
„Din perspectiva macroeconomica, aceasta intelegere este un mic ajutor”, a spus Jason Furman, un economist de la Harvard, care a fost director adjunct al Consiliului Economic National al lui Obama in 2011. „Economia inca mai are nevoie de racire, iar acest lucru reduce presiunea asupra interesului. rate in realizarea acestei racoriri.”
„Cred ca Fed va primi ajutor”, a spus el.
Economistii considera, in general, cresterea cheltuielilor guvernamentale – daca nu este compensata de veniturile fiscale crescute – ca fiind un impuls pe termen scurt pentru economie. Asta pentru ca guvernul imprumuta bani pentru a plati salariile, pentru a cumpara echipamente, pentru a acoperi ingrijirea sanatatii si pentru a oferi alte servicii care sustin in cele din urma cheltuielile consumatorilor si cresterea economica. Acest lucru poate ajuta in special la ridicarea economiei in momentele in care cererea consumatorilor este scazuta, cum ar fi imediat dupa o recesiune.
Acesta a fost cazul in 2011, cand republicanii au preluat controlul Camerei si au fortat o confruntare cu domnul Obama pentru cresterea limitei de imprumut. Natiunea iesea incet din gaura creata de criza financiara din 2008. Rata somajului a fost de 9 la suta. Rezerva Federala a redus ratele dobanzilor la aproape zero pentru a incerca sa stimuleze cresterea, dar multi economisti liberali au cerut guvernului federal sa cheltuiasca mai mult pentru a contribui la sustinerea cererii si la accelerarea cresterii locurilor de munca.
Acordul bugetar dintre republicani si Obama – care a fost incheiat de domnul Biden, care era atunci vicepresedinte – a facut opusul. A redus cheltuielile federale discretionare cu 4% in primul an dupa acord, in comparatie cu proiectiile de baza. In al doilea an, a redus cheltuielile cu 5,5 la suta, comparativ cu previziunile.
Multi economisti au acuzat de atunci aceste reduceri, impreuna cu prea putine cheltuieli de stimulare la inceputul recesiunii, pentru prelungirea durerii.
Acordul anuntat sambata contine reduceri mai mici. Dar diferenta si mai mare astazi o reprezinta conditiile economice. Rata somajului este de 3,4%. Preturile cresc cu peste 4% pe an, cu mult peste rata tinta a Fed de 2%. Oficialii Fed incearca sa raceasca activitatea economica facand mai scumpa imprumutul.
Michael Feroli, un analist JPMorgan Chase, a scris saptamana aceasta ca modalitatea corecta de a evalua acordul in curs de dezvoltare a fost in termeni de „cat de mult mai putina munca trebuie sa faca Fed pentru a restrange cererea agregata, deoarece strangerea curelei fiscale face acum aceasta treaba”. Dl Feroli a estimat ca acordul ar putea functiona ca echivalentul unei cresteri cu un sfert de punct a ratelor dobanzilor, in ceea ce priveste contributia la limitarea inflatiei.
In timp ce acordul va afecta doar modest nivelul viitorului deficit al natiunii, republicanii au sustinut ca va ajuta economia prin reducerea acumularii datoriilor. „Incercam sa indoim curba costurilor guvernamentale pentru poporul american”, a declarat saptamana aceasta reprezentantul Patrick T. McHenry din Carolina de Nord, unul dintre negociatorii republicani.
Cu toate acestea, reducerile de cheltuieli din acord vor afecta programele discretionare fara aparare, cum ar fi gradinita Head Start si oamenii pe care ii deservesc. Noile cerinte de munca ar putea sufoca alimente si alte asistente pentru americanii vulnerabili.
Multi democrati progresisti au avertizat in aceasta saptamana ca aceste efecte vor echivala cu propriul lor fel de daune economice.
„Dupa ce inflatia isi mananca cota, finantarea fixa va duce la mai putine gospodarii care vor accesa asistenta pentru inchiriere, mai putini copii in Head Start si mai putine servicii pentru seniori”, a spus Lindsay Owens, directorul executiv al Groundwork Collaborative liberale din Washington.
