A avea o cearta prelungita pentru un acord prenuptial in ajunul unei nunti nu este de bun augur. S-ar putea sa nu impiedice cu totul ceremonia, dar cu siguranta creste sansele ca uniunea sa fie urata, brutala si scurta.
Asa este soarta lui Kevin McCarthy, proaspat presedintele republican al Camerei, care a trebuit sa indure patru zile de negocieri dureroase cu membrii Freedom Caucus, un contingent dur al propriului sau partid, inainte de a putea obtine puterea. Totusi, in loc de tocmeala pietonilor pentru pensie alimentara sau mobilier nepotrivit, dl McCarthy a trebuit sa schimbe o cantitate considerabila din propria sa putere si sa se angajeze in prealabil la un hawkish fiscal agresiv.
Una dintre cele mai importante puteri pe care le-a cedat in aceasta negociere a fost capacitatea oricarui membru de a solicita un vot de cenzura. Doar cinci dezertori suficient de furiosi din cadrul propriului sau partid ar fi suficient, atunci cand se unesc cu opozitia, pentru a-l detrona pe barbat. Pistolul tinut de capul domnului McCarthy inainte de ascensiune este inca acolo. Acest lucru conteaza pentru modul in care se va guverna America in urmatorii doi ani (si, foarte posibil, dincolo de asta).
Nu este inca clar cat de daunatoare vor fi rezultatele. Unele dintre acordurile incheiate de dl McCarthy au fost ratificate oficial pe 9 ianuarie in pachetul de reguli de 55 de pagini care stabileste conditiile pentru urmatorul Congres. Altele erau acorduri de gentlemen, aparent intocmite intr-un addendum secret de trei pagini, care nu au fost inca dezvaluite. Dar se pot trage deja trei concluzii preliminare: domnul McCarthy isi va incepe slujba ca unul dintre cei mai slabi vorbitori ai epocii moderne; agenda politica a Partidului Republican este cel putin confuza; iar guvernul federal are si mai multe sanse sa se intoarca la modelul sau haotic de zguduire de la o criza creata de sine la alta.
Incepeti cu persoana pe care unii o numesc deja „vorbitorul doar in nume”. Amenintarea cu defenestrarea a umbrit intotdeauna pozitiile dificile de vorbire ale republicanilor John Boehner si Paul Ryan. La inceputul randului sau la putere, in 2019, Nancy Pelosi, liderul democrat, a reusit sa deznoda „motiunea de eliberare”, asa ca Camera scapa de vorbitori. Si desi domnul McCarthy, care a fost martor la toate acestea in timp ce era in opozitie, s-a opus restabilirii acestei reguli, in cele din urma a fost fortat sa accepte ca angajarea sa este, la fel ca pentru multi americani, dupa bunul plac.
In loc sa poata pedepsi membrii Freedom Caucus pentru intransigenta lor, asa cum a amenintat candva, domnul McCarthy trebuie sa distribuie recompense. Un grup puternic de cheltuieli de campanie asociat cu el a fost de acord sa nu participe la anumite alegeri primare, in mare parte in beneficiul potentialilor candidati din linia rigida.
Trei membri ai Freedom Caucus vor face parte din puternica Comitetului pentru Reguli, care controleaza cand si cum proiectele de lege sunt dezbatute in camera camerei. Acest comitet este vehiculul principal prin care vorbitorul controleaza afacerile legislativului. Cedarea a trei locuri catre Freedom Caucus, totusi, asigura ca acesti membri ar avea un drept de veto de facto asupra agendei domnului McCarthy. Concesiile i-au facut pe unii moderati sa se incurce. „Nu voi fi tinuta ostatic de nimeni”, spune Nancy Mace, o congresmana republicana din Carolina de Sud, care a introdus pe scurt ideea de a vota impotriva pachetului de reguli.
Intrebat daca crede sau nu ca vorbitorul isi va respecta angajamentele, Scott Perry, un reprezentant republican din Pennsylvania si presedinte al Freedom Caucus, raspunde rapid: „Sigur ca o fac sau nu le-as fi facut. Nu cred ca sunt prea dificili.” Multe dintre concesiile extrase de domnul Perry si colegii sai, care l-au fortat pe domnul McCarthy sa suporte 15 voturi prin apel nominal chinuitoare, in timp ce un acord ar putea fi incheiat, sunt procedurale. Multe dintre ele se refera la examinarea in graba a legislatiei care trebuie adoptate „Am cerut instrumentele necesare pentru a putea opri ceea ce s-a intamplat chiar inainte de Craciun, care au fost 4.000 de pagini aruncate la ora doua dimineata sau ceva de genul acesta. 1,7 miliarde de dolari cu 7.200 de alocatii”, spune dl Perry, referindu-se la pachetul de cheltuieli omnibus adoptat in zilele de scadere ale Congresului lame-duck.
Reguli noi
Noile reguli necesita un preaviz de 72 de ore pentru legislatie, cerinte de „germanitate” care vizeaza limitarea adaugarii de prevederi straine si sa faciliteze dezbaterea efectiva a legislatiei in Parlament si sa ofere amendamente pentru congresmeni. Consolidarea extraordinara a puterii in cadrul conducerii Congresului a insemnat ca membrii sunt tratati mai mult ca niste automate partizane decat legiuitori ganditori. Acestea par imbunatatiri, chiar daca vor incetini ritmul legiferarii si pot ingreuna incheierea tranzactiilor.
Dar concesiile politice pe care domnul McCarthy a fost fortat sa le dea sunt diferite. Ei arata ca exista inca putina coerenta in platforma republicana dupa tumultul erei Trump, in care multe dintre intuitiile de baza ale conservatorilor in chestiuni precum comertul, interventiile straine si statul de drept au fost date peste cap. Ceea ce ramane este o cacofonie de idei trecute si ecourile lor slabe. Bombasta de la mijlocul anilor 1990 continua, desi agenda ampla a faimosului „Contract cu America” al lui Newt Gingrich este doar slab imitata de „Angajamentul fata de America” al domnului McCarthy, care se incadreaza pe o singura pagina. Noua cerinta a supermajoritatii de a ridica noi taxe si angajamentele de a adopta reduceri de cheltuieli ecou imnul „foame-fiara” al lui Grover Norquist, activistul anti-tax al aceleiasi epoci.
Chiar inainte de inceputul nefavorabil al noului congres, expertii americani se temeau de o intoarcere la pragul prag fata de bugetele care dominau cea mai mare parte a presedintiei lui Barack Obama. Apoi, republicanii au fortat inchiderea guvernului si aproape au impins tara sa nu plateasca partial datoria, in speranta de a obtine reduceri de cheltuieli, ceea ce a avut succes, si de a-l constrange pe presedinte sa abroge legea semnatura a sanatatii, ceea ce nu a fost. Noua dinamica a puterii facuta evidenta in Congres nu a facut decat sa creasca probabilitatea unei reveniri la aceasta. Numai ca nu este clar ce ar dori in schimb republicanii Camerei: haosul ar putea fi ideea.
Unii membri ai Freedom Caucus au o combinatie deosebit de volatila de ideologii: hawkishness fiscal, o neincredere libertariana si antipatie fata de autoritate si o incredere in sine agera si populista. Dl Perry, presedintele Freedom Caucus, spune ca voturile pentru cresterea plafonului datoriei, un plafon autoimpus, sunt „un moment de claritate” si ar trebui sa faca obiectul negocierilor. „Daca vom continua sa crestem plafonul datoriei fara sa abordam ceea ce determina cresterea plafonului datoriei, cred ca este o vanzare destul de dificila pentru majoritatea conservatorilor”, spune el. Doamna Mace, relativ moderata, este si ea de acord. „Nu voi sustine un vot privind plafonul datoriei decat daca exista un plan de a reduce cheltuielile sau de a echilibra bugetul in urmatorii zece ani”, spune ea.
De-a lungul anilor lui Trump, preocuparile republicanilor cu privire la datorie au parut sa intre in hibernare, cand partidul a adoptat o reducere mare a impozitelor, chiar daca economia a crescut. Chiar si acum, noile reguli vizeaza reducerea cheltuielilor, dar lasa deschisa posibilitatea unor noi reduceri de taxe, care ar inrautati pozitia fiscala a tarii. „Ceea ce vrei este ca toti politicienii sa renunte la modurile lor pretinse de a remedia lucrurile”, spune Maya MacGuineas de la Comitetul pentru un buget federal responsabil, un think-tank. „A pretinde ca exista spatiu pentru mai multe reduceri de taxe, fara reduceri ale cheltuielilor insotitoare, este doar a continua sa impinga o iluzie si asta duce la o pierdere a increderii.”
Cu toate acestea, chiar daca domnul McCarthy este condus cu forta mai mult decat conduce el, o minoritate de republicani nu va putea dicta termeni unui Senat si Casei Albe controlate de democrati. Oricat de haotic devine procesul legislativ, rezultatele pot, ca urmare, sa para mai normale. Cheltuielile guvernamentale probabil nu vor creste. Noile temeri ca congresmenii republicani izolationisti ar putea reduce cheltuielile pentru aparare, fie din motive de austeritate, fie din rusofilie, pot fi exagerate, avand in vedere ca Chuck Schumer, liderul democrat in Senat, si Mitch McConnell, liderul republican in Senat si sustinator infocat al sprijinului american pentru Ucraina. , ar trebui sa se deconecteze, de asemenea. Dar, daca nu-si ies drumul, casatoria domnului McCarthy cu dreptul partidului sau s-ar putea sfarsi nefericit.