In interiorul programului de asasinate din Ucraina

OPERATIA s-a derulat o luna. Yevhen Yunakov, primarul localitatii Velykyi Burluk, din regiunea Harkov, fusese identificat ca colaborator cu rusii.

„Caucaz”, un comandant al fortelor speciale si un grup de ofiteri locali au primit slujba. Oamenii lui si-au urmarit tinta cu meticulozitate zile intregi: cand facea cumparaturi; cand si unde s-a mutat; masura securitatii sale. Odata ce si-au detonat bomba, de la distanta, au disparut in case de siguranta din teritoriul ocupat. Grupul avea sa se intoarca pe teritoriul controlat de ucraineana doar cateva saptamani mai tarziu, dupa ce orasul a fost eliberat. Cadavrul lui Yunakov nu a fost gasit niciodata.

Peste 18 luni de razboi, zeci de oameni precum Yunakov au fost vizati in operatiuni clinice in Ucraina ocupata si in interiorul Rusiei. Au fost impuscati, aruncati in aer, spanzurati si chiar, ocazional, otraviti cu tuica usurata. Ucraina este cu buzele stranse cu privire la implicarea sa in asasinate. Dar putini se indoiesc de semnatura din ce in ce mai competenta a serviciilor sale de securitate. Agentiile insesi lasa indicii grele. „Orice persoana care tradeaza Ucraina, trage in ucraineni sau trage rachete asupra ucraineanilor ar trebui sa inteleaga ca sunt supravegheati si vor fi adusi in fata justitiei”, spune Andriy Cherniak, ofiter al HUR, agentia de informatii militare a Ucrainei. Intr-un interviu din iulie, seful sau, generalul Kyrylo Budanov, a mers mai departe: „Daca intrebati despre [crearea unei versiuni a] Mossad-ului… Nu avem nevoie. Exista deja.”

Mentiunea agentiei de spionaj israeliene ii anima pe ucraineni, disperati dupa dreptate. De fapt, originile asasinatelor politice sunt putin mai aproape de casa. Mossad-ul a invatat o mare parte din meseria sa de la politia secreta din epoca sovietica si de la practicantul fondator al acesteia, Pavel Sudoplatov, care s-a nascut la Melitopol, in sudul Ucrainei acum ocupat. Intr-o ciudatenie a istoriei, Sudoplatov si-a petrecut anii 1930 infiltrandu-se in grupuri nationaliste ucrainene si a aruncat personal in aer pe unul dintre liderii lor cu o bomba cu ciocolata. (El a condus si asasinarea lui Leon Trotki in 1940.)

In Ucraina moderna, asasinatele dateaza cel putin din 2015, cand serviciul sau de securitate interna (SBU) a creat un nou organism dupa ce Rusia a capturat Crimeea si regiunea de est Donbas. A cincea directie de contrainformatii de elita si-a inceput viata ca o forta sabotoare ca raspuns la invazie. Mai tarziu a ajuns sa se concentreze pe ceea ce se numeste eufemistic „munca umeda”.

Valentin Nalivaychenko, care conducea SBU la acea vreme, spune ca schimbarea a avut loc atunci cand liderii Ucrainei de atunci au decis ca o politica de intemnitare a colaboratorilor nu era suficienta. Inchisorile debordau, dar putini au fost descurajati. „Am ajuns, fara tragere de inima, la concluzia ca trebuie sa eliminam teroristii”, spune el. Un fost ofiter al directiei o descrie in termeni similari. „Trebuia sa le aducem razboi”. In 2015 si 2016, directia a fost legata de asasinatele unor comandanti cheie sustinuti de rusi in Donbas; Mikhail Tolstykh, alias „Givi”, ucis intr-un atac cu racheta; Arsen Pavlov, alias „Motorola”, aruncat in aer intr-un lift; Alexander Zakharchenko, aruncat in aer intr-un restaurant (foto).

Specialistii din domeniul informatiilor spun ca a cincea directie a SBU joaca un rol central in operatiunile contra-Rusiei. Dimensiunea relativa si bugetul SBU – de cinci ori mai mare decat cel al HUR – inseamna ca a fost cel mai capabil sa obtina cele mai sofisticate locuri de munca, de exemplu bombardarea podului Kerci, care leaga Rusia de Crimeea, in octombrie 2022. Altii, totusi, subliniaza rolul a HUR, cu retelele sale subterane si o importanta sporita in timpul razboiului. „Suntem in mare parte baietii cu guler alb”, insista o sursa SBU. Un alt jucator din ce in ce mai important in Ucraina ocupata este Fortele de Operatii Speciale (SSO). Acesta este un grup relativ nou care coordoneaza Rukh Oporu (Miscarea de rezistenta), partizanii Ucrainei. Operatiunea de la Harkov, de exemplu, a fost SSO. Denys Yaroslavsky, un ofiter in SSO, spune ca serviciul solicita acum mai multe puteri pentru a desfasura operatiuni in interiorul Rusiei. Acest lucru nu este universal binevenit in alta parte in comunitatea de informatii a Ucrainei.

Se intelege ca presedintele Ucrainei autorizeaza cele mai controversate operatiuni, desi alte decizii sunt delegate. O sursa guvernamentala la nivel inalt, care cunoaste activitatea, refuza sa discute detaliile: „Este important sa nu comentezi sau macar sa nu te gandesti la astfel de operatiuni”. Dar el spune ca Volodymyr Zelensky a emis un ordin clar pentru a evita daunele colaterale in randul civililor. „Presedintele comunica oamenilor aceasta instructiune in mod oficial si, uneori, strigand la ei”. Ucraina a trebuit sa-si aleaga cu grija tintele, adauga sursa; s-ar putea „nu intotdeauna” sa fi facut acest lucru.

Conducerea Ucrainei a fost supusa unei atentii deosebite in octombrie, cand New York Times a raportat ca guvernul american a invinuit-o pentru o masina-bomba care a ucis Darya Dugina, fiica lui Alexander Dugin, un filozof nationalist. Acest lucru a acutizat o dezbatere interna deja plina de viata in cadrul serviciilor de informatii ucrainene. Nu era clar daca doamna Dugina trebuia sa moara; unele rapoarte sugereaza ca ea a schimbat masina cu tatal ei.

Dar o serie ulterioara de operatiuni care vizeaza propagandistii de nivel mediu a aratat o tendinta de care putini dintre cei intervievati pentru acest articol au fost multumiti. „Sunt cifre marginale”, spune o sursa din contrainformatii SBU. „Ma face sa ma simt inconfortabil.” Fostul ofiter al directiei a cincea SBU sugereaza ca operatiunile au fost concepute pentru a impresiona presedintele, mai degraba decat pentru a aduce victoria mai aproape. „Clownii, prostituatele si glumetii sunt o constanta in jurul guvernului rus”, spune el. „Ucide-l pe unul dintre ei, iar altul va aparea in locul lor”.

Fostul spion spune ca este ingrijorat de faptul ca campania de asasinare a Ucrainei este condusa mai degraba de impuls decat de logica. Unele dintre crime au un rol psihologic util, spune el: de a ridica costurile crimelor de razboi si spiritele ucrainenilor de rand. Acesta a fost „cu siguranta” cazul lui Stanislav Rzhitsky, un fost comandant de submarin despre care se crede ca a tras rachetele care au ucis 38 de ucraineni in Vinnytsia in iulie 2022. El a fost impuscat mort un an mai tarziu in timp ce facea jogging intr-un parc din Krasnodar, in Rusia. Dar alte operatiuni sugerau o absenta a strategiei. Au riscat sa expuna sursele, metodele si amploarea infiltrarii ucrainene in Rusia: „Serviciile noastre de securitate nu ar trebui sa faca lucruri doar pentru ca pot”.

Andriy Yusov, un purtator de cuvant al informatiilor militare, insista ca Ucraina evita ceea ce el a numit „teroare oarba”. Scopul este „nu sa sperie inamicul”, spune el, ci „sa-l forteze de pe pamanturile ucrainene ocupate”. Dar spionii ucraineni ar continua sa „identifice si sa profite de psihologia si vulnerabilitatile rusesti” oriunde le-ar fi gasit.

Desigur, si invers este adevarat. Infiltrarea serviciilor de securitate ale Ucrainei de catre agenti rusi ramane o problema majora. In opinia unor persoane din interior, aceasta este cea mai mare bariera in calea oricaror incercari de a crea un Mossad ucrainean. Fostul sef al securitatii interne a SBU a fugit din Ucraina sub un nor de suspiciuni si este cercetat pentru tradare in lipsa. Increderea ramane o problema in serviciu, toate operatiunile, cu exceptia celor mai putin sensibile, sunt efectuate in grupuri mici. „Oamenii sunt intotdeauna veriga noastra cea mai slaba”, spune sursa de contrainformatii SBU. „Sunt de departe partea cea mai alunecoasa a calculelor noastre.”