Firmele din România își pregătesc inventarul de final de an pentru că Legea contabilității nr. 82/1991 le obligă să inventarieze cel puțin o dată pe an toate activele, datoriile și capitalurile proprii, iar rezultatele trebuie să se regăsească în situațiile financiare anuale. Pregătirea începe, de regulă, în noiembrie, cu decizia de numire a comisiei de inventariere și cu procedura internă, continuă cu numărătoarea fizică în ultimele zile din decembrie sau imediat după 31 decembrie și se încheie cu înregistrarea diferențelor înainte de închiderea anului contabil.
Pe scurt
- Inventarierea anuală este obligatorie pentru toate entitățile care țin contabilitate, indiferent de mărime (Legea 82/1991, art. 7).
- Procedura detaliată este stabilită de normele aprobate prin Ordinul ministrului finanțelor publice nr. 2861/2009.
- Administratorul răspunde de organizarea inventarierii și aprobă procedurile proprii ale firmei.
- Se inventariază nu doar stocurile, ci și mijloacele fixe, numerarul, conturile bancare, creanțele și datoriile.
- Rezultatele se trec în registrul-inventar, document contabil obligatoriu.
- După majorarea prin OUG 115/2023, neefectuarea inventarierii se sancționează cu amendă între 3.000 și 20.000 de lei.
Ce spune legea despre inventarierea anuală?
Obligația vine din art. 7 al Legii contabilității: entitățile inventariază elementele de natura activelor, datoriilor și capitalurilor proprii la începutul activității, cel puțin o dată pe an pe durata funcționării, la fuziune sau încetarea activității și în alte situații prevăzute de lege. Detaliile practice sunt stabilite de Normele privind organizarea și efectuarea inventarierii, aprobate prin OMFP nr. 2861/2009.
Normele cer ca fiecare firmă să aibă proceduri proprii de inventariere, aprobate de administrator. În entitățile cu puțini angajați, inventarierea poate fi făcută de o singură persoană. Inventarierea se face și la schimbarea gestionarului, la constatarea unor sustrageri sau în urma unor calamități, nu doar la final de an.
Cum arată calendarul unei inventarieri de final de an?
Firmele care trec fără probleme prin inventar lucrează după un calendar stabilit din timp. Tabelul de mai jos arată o etapizare folosită frecvent în practică pentru exercițiul financiar care se încheie la 31 decembrie 2026.
| Perioadă | Activitate | Cine răspunde |
|---|---|---|
| Noiembrie | Actualizarea procedurii interne, emiterea deciziei de inventariere, stabilirea gestiunilor și a datelor | Administratorul, cu contabilul |
| Începutul lui decembrie | Instruirea comisiei, pregătirea listelor de inventariere, solicitarea confirmărilor de sold la clienți și furnizori | Comisia, departamentul financiar |
| Mijlocul lui decembrie | Închiderea documentelor de intrare și ieșire, înregistrarea tuturor recepțiilor și livrărilor | Gestionarii, contabilitatea |
| Sfârșitul lui decembrie / începutul lui ianuarie | Numărătoarea fizică, inventarierea casieriei, reconcilierea conturilor bancare | Comisia de inventariere |
| Ianuarie | Stabilirea diferențelor, procesul-verbal, aprobarea administratorului | Comisia, administratorul |
| Înainte de închiderea anului contabil | Înregistrarea rezultatelor în contabilitate și completarea registrului-inventar | Contabilul |
Data exactă a inventarierii este stabilită prin procedura internă și decizia administratorului. Important este ca rezultatele să fie reflectate în situațiile financiare ale anului 2026.
Cine face inventarul și cum se organizează comisia?
Comisia de inventariere este numită prin decizie scrisă a administratorului, în care se precizează componența, gestiunile inventariate, data de început și de încheiere a lucrărilor. Membrii comisiei trebuie să cunoască bunurile pe care le inventariază și să nu aibă un conflict de interese cu gestiunea respectivă.
Regula practică esențială: gestionarul nu își inventariază singur propria gestiune. El este prezent la numărătoare și dă o declarație scrisă la început, în care arată, de exemplu, dacă are bunuri ale terților, bunuri nerecepționate sau documente neînregistrate, și o declarație la final, prin care confirmă că toate bunurile au fost inventariate în prezența lui.
Ce se inventariază, concret
- Stocurile: mărfuri, materii prime, materiale, produse finite, ambalaje, obiecte de inventar.
- Imobilizările: clădiri, echipamente, mijloace de transport, calculatoare, licențe.
- Numerarul și echivalentele: casieria, conturile bancare, bonurile valorice.
- Creanțele și datoriile: soldurile clienților, furnizorilor, avansurile, împrumuturile, obligațiile față de bugetul de stat.
- Bunurile terților: mărfuri primite în custodie sau în consignație, care se inventariază pe liste separate.
Cum se tratează diferențele constatate la inventar?
Diferențele dintre stocul scriptic și cel faptic se consemnează în procesul-verbal al comisiei, iar administratorul decide tratamentul lor. Normele prevăd reguli precise pentru fiecare situație.
| Situație | Tratament potrivit normelor | Atenție la |
|---|---|---|
| Plusuri de inventar | Se înregistrează în contabilitate ca intrări | Explicarea cauzei (de exemplu, livrări neînregistrate) |
| Lipsuri imputabile | Se recuperează de la persoanele vinovate, la valoarea de înlocuire | Documentarea răspunderii și acordul sau decizia de imputare |
| Lipsuri neimputabile | Se înregistrează pe cheltuieli | Consecințele fiscale (TVA și impozit pe profit) |
| Compensarea plusurilor cu minusurile | Permisă doar pentru sortimente cu risc de confuzie, din aceeași gestiune și perioadă | Lista sortimentelor compensabile, aprobată anual de conducere |
| Bunuri depreciate sau fără mișcare | Se evaluează la valoarea de inventar; diferențele în minus se reflectă prin ajustări pentru depreciere | Argumentarea valorii de inventar |
Rezultatele inventarierii se înregistrează în evidența tehnico-operativă în cel mult 7 zile lucrătoare de la aprobarea procesului-verbal de către administrator. În contabilitate, ele trebuie înregistrate înainte de întocmirea situațiilor financiare.
Implicațiile fiscale ale lipsurilor
Pe lângă tratamentul contabil, lipsurile neimputabile au consecințe fiscale. Potrivit Codului fiscal, cheltuielile cu bunurile constatate lipsă sau degradate, neimputabile și neasigurate sunt, ca regulă, nedeductibile la calculul impozitului pe profit, iar TVA dedusă la achiziția lor se poate ajusta. Există excepții, de exemplu pentru perisabilitățile în limitele legale sau pentru bunurile distruse din cauze de forță majoră, documentate corespunzător. Încadrarea concretă trebuie verificată cu un contabil sau consultant fiscal, pentru că informațiile din acest articol nu înlocuiesc consilierea de specialitate.
Exemplu: un magazin cu două gestiuni
Exemplu ilustrativ: un magazin de bricolaj are o gestiune de raft și un depozit. Administratorul emite pe 20 noiembrie decizia de inventariere, cu o comisie de două persoane din afara celor două gestiuni, și stabilește numărătoarea pentru 30–31 decembrie, după închiderea programului.
La numărătoare apar un minus de 12 bucăți la un tip de șurub și un plus de 10 bucăți la un sortiment foarte asemănător, de alt diametru. Dacă ambele sortimente figurează pe lista celor cu risc de confuzie, aprobată anual, diferențele se pot compensa cantitativ, în condițiile normelor. Minusul rămas după compensare se analizează: dacă gestionarul nu îl poate justifica, devine lipsă imputabilă, recuperată la valoarea de înlocuire.
Ce greșeli fac cel mai des firmele?
- Inventar „din scriptic”. Listele completate pe baza soldurilor din program, fără numărătoare fizică, nu sunt inventariere și nu protejează firma la control.
- Documente rămase neînregistrate. Facturile de achiziție sau avizele neintroduse în sistem creează plusuri și minusuri artificiale.
- Uitarea creanțelor și datoriilor. Fără confirmări de sold, clienții care nu mai plătesc rămân în bilanț la valoarea integrală.
- Lipsa deciziei scrise. Comisia numită verbal nu are bază legală, iar procesul-verbal poate fi contestat.
- Compensări neautorizate. Plusurile și minusurile nu se compensează între gestiuni diferite sau pentru produse care nu figurează pe lista aprobată.
- Ignorarea bunurilor fără mișcare. Stocurile vechi, neevaluate la valoarea de inventar, supraevaluează activele.
Checklist pentru administratori
- Procedura internă de inventariere este actualizată și aprobată.
- Decizia de numire a comisiei este emisă, semnată și comunicată.
- Listele de inventariere sunt pregătite pe gestiuni, inclusiv pentru bunurile terților.
- Toate documentele de intrare și ieșire sunt înregistrate până la data inventarului.
- Confirmările de sold au fost cerute clienților și furnizorilor importanți.
- Extrasele bancare și registrul de casă sunt reconciliate la 31 decembrie.
- Rezultatele sunt aprobate de administrator și transmise contabilității.
Textul legii este disponibil pe pagina ANAF cu Legea contabilității nr. 82/1991; pentru forma consolidată la zi se verifică portalul legislativ al Ministerului Justiției.
Întrebări frecvente
O firmă fără stocuri trebuie să facă inventarul?
Da. Inventarierea nu se limitează la mărfuri: o firmă de servicii inventariază mijloacele fixe, numerarul, conturile bancare, creanțele și datoriile. Pentru o firmă mică, lucrarea poate fi scurtă, dar trebuie documentată.
Poate face inventarul contabilul extern?
Contabilul poate ajuta la pregătirea listelor și la înregistrarea rezultatelor, dar responsabilitatea organizării inventarierii aparține administratorului. Numărătoarea fizică se face la sediul firmei, de persoanele numite prin decizie.
Ce se întâmplă dacă firma descoperă după bilanț o lipsă din anul anterior?
Corectarea erorilor din exercițiile anterioare are reguli contabile speciale, iar impactul fiscal trebuie analizat separat. În astfel de cazuri, firma decide împreună cu contabilul sau auditorul cum se face corecția.
Cât timp se păstrează listele de inventariere?
Listele de inventariere și procesele-verbale sunt documente justificative și se arhivează conform termenelor din legislația contabilă. Registrul-inventar, ca registru contabil obligatoriu, are propriul termen de păstrare, care trebuie verificat în reglementările în vigoare.
Inventarierea se poate face cu aplicații și cititoare de coduri de bare?
Da, normele permit folosirea mijloacelor informatice, cu condiția ca listele finale să conțină toate informațiile cerute și să fie semnate de membrii comisiei și de gestionar. Aplicațiile reduc erorile de transcriere, dar nu înlocuiesc verificarea fizică.
Pentru pregătirea completă a închiderii de an, vezi și ghidul nostru despre bilanțul contabil.

















