Majoritatea oamenilor urasc preturile fluctuante. Cand cad prea departe, se considera ca ameninta firmele. Cand se ridica prea sus, se vede ca ii imbogatesc pe nedrept. Dar economistii se uita la miscarile preturilor si vad revelarea unor informatii cruciale. Frenezia recenta cu privire la interventiile pe pietele europene de energie electrica este un exemplu deosebit de brutal al acestei dinamici veche.
Preturile forward pentru energia electrica in timpul zilei pentru al patrulea trimestru al anului au crescut pentru scurt timp peste 1.200 de euro (1.200 de dolari) pe megawat ora in Germania si peste 2.500 de euro in Franta. Pretul obisnuit este in jur de 50 de euro. Motivul pentru aceasta este simplu: deficitul. Pierderea capacitatii de generare la intretinere (in Franta), inchiderea (in Germania) si seceta (pe tot continentul) a adus in actiune tot mai multe fabrici de gaze, iar combustibilul lor a devenit extrem de scump de cand Rusia si-a manuit arma energetica.
La fel ca pe orice alta piata pentru un bun omogen, pretul energiei este stabilit de cel mai scump furnizor. Aceasta inseamna ca si centralele electrice cu costuri de exploatare reduse, precum cele nucleare sau parcurile eoliene, primesc preturile mari pe care le percep centralele pe gaz. Rezultatul sunt profituri uriase – si indignarea publica. Pe baza curbelor anticipate, Morgan Stanley, o banca, considera ca cheltuielile cu energia electrica in UE ar putea creste cu peste 800 de miliarde de euro, o crestere in valoare de sase puncte procentuale uimitoare din PIB. Astfel, politicienii au inceput sa se intrebe daca este nevoie de un alt mecanism de stabilire a preturilor.
Problema este ca proiectarea unei piete de energie electrica este dificila. Sucul nu poate fi inca depozitat la scara si trebuie livrat exact in momentul in care este necesar. Producatorii trebuie sa cheltuiasca o multime de bani in avans pentru a construi o moara de vant sau o centrala electrica si trebuie sa fie capabili sa o recupereze si sa faca profit pe parcursul deceniilor. Politicile privind schimbarile climatice dicteaza ca din ce in ce mai multa energie electrica regenerabila este alimentata in sistem, in ciuda faptului ca este in mare parte la pofta vantului si a soarelui.
Designul actual al Europei este o secventa de piete, unele la nivelul intregului continent, unde furnizorii de energie electrica, cum ar fi centralele electrice, se intalnesc cu furnizorii de retail, clientii industriali mari si altii. Unele oferte sunt incheiate cu luni sau chiar ani inainte de livrarea energiei electrice, deoarece furnizorii si clientii au nevoie de claritate cu privire la venituri si costuri. Pretul de referinta pentru energie electrica si pentru decontarea multor acorduri pe termen lung este stabilit pe piata spot, unde livrarea fizica a energiei electrice este tranzactionata pentru ziua urmatoare. Furnizorii liciteaza in functie de cat ar costa furnizarea unei unitati suplimentare de putere, cunoscuta sub numele de costul marginal al acesteia.
Ideea din spatele acestui lucru este simpla. Pentru a genera energie electrica la costuri reduse si intr-o maniera din ce in ce mai lipsita de carbon necesita o multime de informatii. Unele tehnologii, cum ar fi nuclearul, sunt bune in furnizarea unui flux constant de energie. Gazul este bun pentru a se aprinde rapid. Solarul este cel mai bine in jurul orei pranzului. Pretul marginal al puterii ofera informatiile necesare comutarii intre ele, prin semnalizarea valorii unei unitati suplimentare de energie electrica.
Piata ofera, de asemenea, stimulente pentru utilizarea energiei atunci cand este cel mai ieftin de generat. In prezent, preturile sunt cele mai mici la pranz si noaptea. Tranzitia la energia regenerabila inseamna ca preturile vor deveni mai volatile. Dar aceasta volatilitate este ceea ce stimuleaza inovatia si investitiile in stocare, contoare inteligente si hidrogen. O baterie de mare capacitate si stocarea pe care o ofera, vor fi cele mai utile atunci cand preturile oscileaza intre extreme.
Pentru o vreme, s-a parut ca problema pietei europene era ca preturile erau prea mici. Odata cu intrarea pe piata din ce in ce mai multa energie regenerabila, pretul energiei electrice uneori a scazut la zero si chiar a devenit negativ. Intrebarea a fost cum centralele electrice pe gaz marginale – care ar putea fi necesare pentru a acoperi o zi de iarna fara vant si innorata – ar putea face suficienti bani in restul anului pentru a supravietui. Unele tari au optat pentru a adauga o piata de capacitate; adica au scos la licitatie plati catre generatori doar pentru ca erau acolo. Altii au ramas cu o „piata numai de energie”.
Intrebarea acum este foarte diferita. Pietele europene se confrunta cu preturi vertiginoase pentru electricitate, ca urmare a unui razboi. Este o situatie pentru care nu au fost concepute. Astfel, factorii de decizie se confrunta cu trei provocari. Prima este pastrarea semnalului de pret marginal, atat pentru generatori, cat si pentru consumatori, in fata presiunii politice de a-l slabi. Scaderea preturilor, de exemplu prin subventionarea gazului utilizat in producerea de energie electrica, asa cum au facut Spania si Portugalia, ar necesita in alta parte o alta forma de rationalizare pentru a aloca energie limitata. (Spania si Portugalia pot scapa fara rationare, deoarece Spania este un important centru de gaze, asa ca pot importa cu usurinta mai multe.)
Al doilea este cum si daca sa redistribuim profiturile. Guvernul german a decis recent sa-i ia pe cei pe care ii considera excesivi, lasand in acelasi timp semnalul pretului. (Comisia Europeana poate sfatui tarile sa faca ceva similar.) Va face acest lucru prin ceea ce este in esenta o taxa exceptionala care limiteaza cota din pretul pietei spot pe care o pot pastra furnizorii. Problema este ca generatorii si-au acoperit expunerea in grade diferite, ceea ce inseamna ca adevaratii beneficiari ai profiturilor extraordinare se pot dovedi greu de gasit si, de fapt, pot sta in afara pietei de energie.
Sunt necesare scantei stralucitoare
Al treilea este de a se asigura ca piata energetica a Europei este pregatita pentru urmatoarea criza si de a face acest lucru fara a-si sacrifica avantajele. In prezent, piata spot aloca eficient capacitatea si ofera semnale privind deficitul de energie, oferind un stimulent pentru investitii in surse regenerabile. Dar pentru a se proteja de deficitele sustinute de capacitate si, prin urmare, de o noua criza a preturilor, pietele energetice din Europa trebuie sa se adapteze.
Pietele de acoperire pe termen lung nu sunt foarte lichide, deoarece consumatorii obisnuiau sa vad putina nevoie de securitatea preturilor. In viitor, probabil ca vor vedea mai multe. Autoritatile de reglementare ar putea ajuta. O propunere a cercetatorilor de la Institutul de Tehnologie din Massachusetts ii sfatuieste sa cumpere „optiuni de accesibilitate” de la generatoare, o forma de asigurare care ar returna consumatorilor profituri din preturi excesive, creand de fapt o taxa exceptionala automata. Cat de mult le-ar placea politicienilor sa aiba asa ceva acum.
