Succesul vicios al atacului Hamas asupra Israelului, fara ca planurile lor sa fie dezvaluite, este egalat de esecul uluitor al informatiilor israeliene la fiecare nivel.
Atacul pe uscat, pe mare si pe aer din 7 octombrie a facut cel putin 800 de morti in Israel si trebuie sa fi necesitat luni de planificare. Oficialii sunt socati de faptul ca o astfel de consolidare militara semnificativa a miscarii islamice care controleaza Gaza le-a scapat de atentie. Acesta va fi cu siguranta subiectul unor investigatii multiple odata ce luptele din Gaza se vor termina. Dar este deja clar ca esecurile au venit sub doua forme: una de colectare a informatiilor si cealalta de evaluare si interpretare a acelei informatii.
In primul rand, Israelul a fost dezamagit de gama sa extinsa de senzori electronici, sisteme de supraveghere si inteligenta umana de moda veche sub forma de agenti de pe teren. Toate acestea sunt responsabilitatea ramului de informatii a armatei si a Shin Bet, serviciul de securitate interna care are sarcina de a acoperi Gaza si Cisiordania.
In al doilea rand, informatiile pe care au reusit sa le colecteze si care acum, cu retrospectiva, ar fi putut indica un atac iminent, au fost interpretate gresit sau ignorate, ducand la o evaluare gresita a intentiilor Hamas. Este un esec care rezoneaza la israelieni la 50 de ani dupa razboiul de Yom Kippur. Asta a inceput cu un atac al armatelor egiptene si siriene care a surprins pe nestiinta agentiile de informatii si fortele armate ale Israelului si care este inca numit „esecul” de catre israelieni. Si in acel asalt, informatiile cruciale au fost interpretate gresit.
Prima poate fi explicata prin ceea ce era evident un nivel ridicat de securitate operationala al Hamas. Cei care stiau despre operatiune din timp s-ar fi limitat la un cerc extrem de strans de agenti seniori care nu riscau sa foloseasca telefoanele sau orice alta forma de comunicare electronica pe care Israelul le-ar fi interceptat, avand in vedere ca monitorizeaza toate comunicatiile din Gaza. Pedestii Hamas care au fost trimisi in misiune ar fi primit, probabil, un preaviz cu doar cateva ore si li s-ar fi spus sa soseasca cu armele lor intr-un punct din apropierea granitei, fara sa li se dea alte detalii. Unii s-ar putea sa fi fost surprinsi ca au reusit sa patrunda, pe alocuri, pana la 30 km in Israel sau ca incursiunea va continua zile intregi. Dar, in trecut, Israelul a reusit sa zadarniceasca planuri similare. De data aceasta, au esuat.
Exista unii factori de atenuare, mai ales la nivelul inteligentei de teren. Recrutii si ofiterii subiecti care monitorizeaza reteaua de camere si senzori care acopera fiecare centimetru din zona de frontiera pot identifica membrii Hamas individuali pe ecranele lor. Dar vederea lor mergand langa granita, chiar si in numar mare, nu i-ar fi parut neaparat ciudat pe cei care privesc zona. Aripa militara a Hamas este construita in jurul brigazilor si batalioanelor regionale. Membrii sai isi desfasoara activitatea in cartierele lor locale. Intreaga enclava de coasta are doar 360 de kilometri patrati, iar distanta dintre granita cu Israel la est si coasta mediteraneana din vest este in unele puncte de chiar si zece kilometri. Multi dintre atacatorii de pe gardul de granita s-ar fi aflat la cativa pasi de casele lor si s-ar fi asteptat sa fie in acea zona. Nici prezenta buldozerelor pe santierele de langa granita nu ar fi starnit suspiciuni. Si atacul a folosit vehicule civile, cum ar fi camionete, care ar fi trecut neobservate.
Hamas a organizat, de asemenea, ceea ce pare a fi o operatiune militara manuala. Si-a inceput asaltul cu un atac atent impotriva senzorilor si comunicatiilor Israelului. Multe dintre camerele de supraveghere ale Israelului au fost vizate de lunetisti si au fost dezactivate. Razboiul electronic pare sa fi fost implicat, de asemenea. Un atac de comando asupra cartierului general al Fortelor de Aparare Israelului din sudul Gaza a blocat comunicatiile acestuia si i-a impiedicat pe comandanti sa emita o alerta, potrivit unui raport al Reuters, o agentie de presa. Militantii au incalcat formidabila bariera de securitate din jurul Gazei, care are o fasie de pamant pentru nimeni in fata ei si este impodobita cu camere, senzori de caldura si pozitii de mitraliere automate, in 29 de locatii separate, folosind in principal buldozere civile. Zeci de vehicule si sute de oameni inarmati (dupa o evaluare chiar si o mie) au trecut prin gaurile gardului. Atacul a folosit, de asemenea, ceea ce tipurile militare numesc razboi cu arme combinate: o salva masiva de rachete in zori a oferit acoperire pentru inaintarea la sol, care a fost sustinuta de luptatori care foloseau planoare motorizate si altii care au sosit pe mare.
Nimic din toate acestea nu scuza esecul de a detecta luni de zile planificarea si achizitionarea de arme. Dar cel mai grav esec se afla la cel mai inalt nivel de evaluare politica. De la razboiul de 11 zile dintre Israel si Gaza din mai 2021, oficialii israelieni de informatii au presupus ca Hamas a fost descurajat sa provoace un alt razboi si ca liderul sau din Gaza, Yihya Sinwar, a decis sa se concentreze pe reconstruirea economiei fasiei asediate. Pentru asta ar avea nevoie de Israel si Egipt, care au mentinut inchiderea Gazei de la lovitura de stat Hamas din 2007, sa permita zilierilor si comerciantilor sa treaca granita. Asta a ramas evaluarea lor pana sambata dimineata.
Este un esec si al conducerii politice israeliene. Nicio tara nu are resurse de informatii nelimitate. Alocarea lor – tintirea informatiilor – este in mare masura determinata de prioritatile politicienilor. Securocratii israelieni s-au plans de mult timp ca Binyamin Netanyahu, premierul, a neglijat amenintarea Gaza, preferand sa se concentreze asupra Iranului si a mandatarului sau libanez, Hezbullah. Oficialii americani si israelieni spun ca nu exista nicio dovada a unei maini iraniene in atacuri. Ministrii din actualul sau guvern de extrema dreapta, format la sfarsitul anului 2022, au cerut mai multe resurse pentru politia in Cisiordania ocupata, unde sustinatorii lor, colonistii israelieni, traiesc in mare parte printre palestinieni. Domnul Netanyahu s-a prezentat de-a lungul carierei sale ca un expert in terorism. Intr-adevar, aceasta a fost pretentia sa timpurie la faima in mass-media americana.
Succesul Hamas si esecul serviciilor de informatii ale Israelului este probabil sa fie studiate indeaproape de fortele armate din intreaga lume. In ultimii ani, ganditorii militari au sustinut ca senzorii persistenti si armele de precizie au ingreunat progresiv armatele sa treaca la ofensiva, deoarece fortele concentrate tind sa fie reperate si lovite. Aceasta tendinta a fortat Ucraina, de exemplu, sa renunte la contraofensive blindate la scara larga in favoarea unor atacuri mai mici ale unor echipe mici de soldati pe jos.
Raidul Hamas arata doua lucruri. Una este ca infiltrarea pe scara larga ramane posibila, chiar si in fata unora dintre cele mai avansate tehnologii de supraveghere din lume, daca un atacator este sarguincios si un aparator multumit. Aceasta este o lectie pentru tarile care se confrunta cu dusmani nesabuiti peste granitele terestre lungi – statele baltice sau Coreea de Sud, de exemplu. Celalalt este ca Hamas ramane un actor „hibrid” periculos – nici un grup terorist de moda veche, nici o armata conventionala, ci, ca si Hezbullah, o forta armata de inalta capacitate care combina elemente ale ambelor.
Dupa acest ultim razboi, oricum s-a terminat, nu vor lipsi vinovatii de vina pentru ca Israelul a luat ochii de la Gaza. „Capetele se vor rostogoli odata ce se termina”, a prezis un oficial. Cel mai mare, a continuat el, nu trebuie crutat. Domnul Netanyahu va fi prea constient de modul in care esecurile din 1973 au subminat-o fatal pe premierul de atunci, Golda Meir, si au dus la demisia acesteia.
