Daca Marea Britanie credea ca parasirea UE ii va rezolva grijile legate de migratie, a crezut gresit.
Cresterea rapida a numarului de persoane care incearca sa traverseze Canalul Manecii cu ambarcatiuni mici a declansat un nou sentiment de criza, cel putin in randul parlamentarilor conservatori, si a lasat guvernul Regatului Unit sa se confrunte cu o lipsa de locuri de cazare de urgenta, un sistem de azil si returnare infundat si costurile in spirala pentru contribuabil.
Mai rau, mii de noi sositi disperati se trezesc prinsi in locuri nepotrivite timp de saptamani, luni si chiar ani, incapabili sa lucreze, viitorul lor in limb.
Suella Braverman, proaspata conservatoare, este doar cea mai recenta dintr-un lung sir de secretari de interne din Marea Britanie care a incercat – si, pana acum, a esuat – sa rezolve problema.
„Sistemul este stricat”, a declarat Braverman luni Camerei Comunelor. „Migratia ilegala este scapata de sub control.”
Ministrul laburist de interne, Yvette Cooper, a fost de acord ca sunt necesare masuri urgente, dar a invinuit guvernul conservator pentru un colaps aproape total in luarea deciziilor pentru cazurile de azil.
Dezbaterea de luni s-a concentrat pe supraaglomerarea periculoasa la un anumit centru de procesare a azilului din sudul Angliei. Ministrul imigratiei, Robert Jenrick, a declarat ca numarul de migranti din centrul Manston a fost acum „redus substantial”.
Dar imaginea mai ampla este complexa si sumbra. Sosirile peste Canal creste constant, de la 8.400 in 2020 la 28.500 in 2021 si pana la aproximativ 40.000 in acest an.
In mod ironic, expertii spun ca acest lucru se datoreaza in parte succesului masurilor anterioare impotriva migrantilor care s-au depozitat in spatele camioanelor la granita cu Franta.
„Unul dintre motivele pentru care oamenii cred ca avem fenomenul barcilor mici, in primul rand, este ca este rezultatul aplicarii cu succes in jurul terminalelor de camioane din nordul Frantei”, a declarat Madeleine Sumption, directorul Observatorului Migratiei de la Universitatea din Oxford. „Deci, daca inchideti o ruta, creati presiune pentru ca oamenii sa exploreze noi optiuni.”
Criza Europei
Marea Britanie, desigur, este doar ultima veriga a lantului.
Numarul solicitantilor de azil a crescut in toata UE in ultimii ani, atingand niveluri nemaivazute de la criza refugiatilor din 2015 si punand sub presiune puternica sistemele de procesare de pe intreg continent. Lipsa de cazare este o problema la fel de dureroasa in tari precum Austria, unde guvernul a inceput sa gazduiasca refugiati in corturi.
Priti Patel, fostul ministru de interne al Regatului Unit numit in 2019, a promis ca va face trecerile migratiei un „fenomen rar” pana in primavara urmatoare. Nereusita sa-si atinga tinta, ea s-a angajat sa transforme Canalul intr-o ruta „neviabila” printr-un plan controversat pentru ca oficialii de frontiera din Regatul Unit sa inceapa sa respinga in mod activ ambarcatiunile mici. Ulterior, ea a fost fortata sa abandoneze propunerea ca fiind nepractica.
In mod uimitor, peste 100.000 de solicitanti de azil asteapta in prezent o decizie din partea Ministerului de Interne si, in timp ce asteapta in limbo, trebuie sa fie sprijiniti financiar de catre contribuabil, deoarece li se interzice sa lucreze in temeiul legislatiei britanice.
Aparent incapabili nici sa accelereze procesarea cererilor de azil, nici sa opreasca ei insisi trecerile, secretarii de interne succesivi s-au concentrat in schimb pe singura alta optiune disponibila: inlaturarile.
In aprilie 2022, Regatul Unit a incheiat un acord de 120 de milioane de lire sterline cu Rwanda pentru solicitantii de azil din tara din Africa de Est. Dupa sapte luni, niciun zbor de indepartare nu a parasit pista pe fondul unui val de provocari in instanta.
Patel a incheiat, de asemenea, un acord bilateral cu guvernul albanez anul trecut pentru a accelera intoarcerea cetatenilor albanezi care nu reusesc sa obtina azil, dupa o crestere brusca a sosirilor din natiunea balcanica. Ministerul de Interne da vina pe cresterea factorilor de atractie a familiei, a tintirii specifice de catre traficantii de persoane albaneze si a unei noi rute catre Europa prin Balcani.
Oficialii britanici si albanezi si ofiterii de politie lucreaza acum strans impreuna in incercarea de a aborda fluxurile migratorii de la sursa. Braverman a declarat parlamentului ca schema „a avut un oarecare succes in indepartarea oamenilor inapoi in Albania intr-o perioada destul de scurta de timp”, dar a recunoscut ca trebuie „sa mearga mai departe si mai repede” pentru a avea un impact real.
In anii de dupa votul Brexit din 2016, guvernele conservatoare succesive au insistat ca un mozaic de acorduri bilaterale similare de returnare cu natiunile UE s-ar dovedi substitutul ideal pentru sistemul de migratie la nivelul UE, care este menit sa coordoneze cererile de azil intre tarile membre. Marea Britanie a ales sa paraseasca aceasta asa-numita conventie de la Dublin cand a parasit blocul mai larg in 2020.
Dar nu au fost semnate astfel de acorduri cu natiunile UE.
Tarile membre ale UE rezista cererilor Marii Britanii ca migrantii sa fie returnati in prima tara considerata sigura in care intra. Acceptarea acestei logici ar face ca tarile UE in prima linie a sosirilor in masa – precum Grecia si altele de la granita de sud a continentului – sa fie nevoite sa accepte si mai multi solicitanti de azil in sistemele lor deja aglomerate.
Regatul Unit s-a angajat bilateral cu Austria, Belgia, Franta, Germania, Grecia, Italia, Tarile de Jos si Polonia in ceea ce priveste azilul – doar pentru a i se spune ca trebuie sa vorbeasca direct cu Bruxelles-ul.
Desi exista un consens amplu ca un nou pact de migratie UE-Marea Britanie este de dorit, perspectivele par sumbre – Londra acuzand Comisia Europeana ca nu doreste nici macar sa deschida discutii.
Pe plan intern si extern, migratia ramane problema cea mai dezbinatoare a blocului si, asa cum s-a plans fostul prim-ministru britanic Liz Truss in timpul conducerii ei de sase saptamani, rareori primeste suficienta atentie la summiturile internationale.
Sperante pentru un acord Marea Britanie-Franta
Odata cu sosirea lui Rishi Sunak, exista sperante reinnoite intr-un acord bilateral de migratie cu Franta, menit sa imbunatateasca patrulele Canalului si aplicarea legii.
Se asteapta ca oficialii sa analizeze un proiect de acord care include tinte pentru interceptarea barcilor in Canal si un numar minim de oficiali ai jandarmeriei franceze care patruleaza tarmul de nord al Frantei.
Totusi, premiul mai mare ar fi ca Franta sa proceseze cererile de azil pe pamantul francez, iar Marea Britanie, in schimb, sa accepte cei carora li s-a acordat protectie care isi exprima interesul sa se stabileasca in Marea Britanie.
„Daca un acord cu Franta a redus numarul de persoane care traverseaza Canalul si a insemnat ca exista un numar mai mare de oameni care vin pe o ruta sigura si ordonata, atunci asta ar putea fi atractiv” pentru Marea Britanie, a spus Sumption al Observatorului Migratiei.
„Preocuparea oamenilor cu privire la aceasta ruta nu se refera doar la cifre, ci este la felul in care vin oamenii, riscurile pe care si le asuma si dificultatea pe care o are guvernul in a-l controla.”
Saptamana trecuta, Sunak si presedintele francez Emmanuel Macron au discutat despre trecerea Canalului in prima lor conversatie telefonica de la preluarea mandatului noului premier, potrivit guvernului britanic. Problema nu a fost insa mentionata in citirea franceza a apelului.
Dar ani de deteriorare a relatiilor cu succesivii prim-ministri britanici, plus o disputa de lunga durata cu privire la regulile comerciale post-Brexit in Irlanda de Nord, au scazut apetitul la Paris pentru orice acord bilateral cu Londra.
Un diplomat francez a declarat insa ca Regatul Unit a adoptat o abordare mai constructiva asupra migratiei in ultima vreme si „intelege mai bine” acum ca „nu poate diviza” tarile membre UE in aceasta problema.
Intre timp, alte mii de oameni continua sa traverseze Canalul in fiecare saptamana.
