Chiar si cu ploi care cadeau, santierul intins de constructii bazaia. Excavatoarele galbene si portocalii dansau incet in jurul unui labirint de gropi noroioase, leganand pumni uriasi de pamant in timp ce un cor de camioane strabatea peisajul.
Acest teren de 50 de acri din Oradea, Romania, aproape de granita cu Ungaria, a depasit zeci de alte locatii din Europa pentru a deveni casa noii fabrici Nokian Tyres de 650 de milioane de euro sau 706 de milioane de dolari. Asemenea unui Goldilocks cu minte industriala, compania finlandeza de anvelope cautase combinatia potrivita de imobiliare, legaturi de transport, forta de munca si mediu pro-business.
Cu toate acestea, caracteristica de a face sau sparge pe care trebuie sa o aiba fiecare tara gazda nici nu ar fi aparut pe radar in urma cu cativa ani: apartenenta atat la Uniunea Europeana, cat si la Organizatia Tratatului Atlanticului de Nord.
Riscul geopolitic „a fost punctul de plecare”, a spus Jukka Moisio, directorul executiv si presedintele Nokian. Acesta nu a fost cazul inainte ca Rusia sa invadeze Ucraina pe 24 februarie 2022.
Strategia de afaceri modificata a Nokian Tyres evidentiaza campul de joc economic global transformat cu care se confrunta guvernele si companiile. Pe masura ce razboiul din Ucraina se prelungeste si tensiunile cresc intre Statele Unite si China, deciziile critice cu privire la birouri, lanturi de aprovizionare, investitii si vanzari nu mai sunt guvernate in primul rand de preocuparile legate de costuri.
Pe masura ce lumea se reglobalizeaza, evaluarile amenintarilor politice sunt mult mai mari decat inainte.
„Aceasta este o lume care s-a schimbat fundamental”, a spus Henry Farrell, politolog la Johns Hopkins. „Nu putem gandi doar in termeni de inovatie si eficienta. Trebuie sa ne gandim si la securitate.”
Pentru Nokian Tyres, care a vandut pentru prima data actiuni la bursa de la Helsinki in 1995, noua realitate a lovit ca o lovitura de ciocan. Aproximativ 80% din anvelopele auto Nokian au fost produse in Rusia. Si tara a reprezentat 20 la suta din vanzari.
Pericolele concentrarii excesive au lovit acasa, a spus dl Moisio, „cand compania dumneavoastra pierde miliarde”.
In termen de sase saptamani de la inceputul razboiului, a devenit clar ca compania nu avea de ales decat sa paraseasca Rusia si sa intensifice productia in alta parte. Cauciucul a fost adaugat la pachetul de sanctiuni al Uniunii Europene, care se extinde rapid. Sentimentul public din Finlanda sa acru. Pretul actiunilor a scazut. In ianuarie 2022, pretul actiunilor era de peste 34 EUR; astazi este 8,25 EUR.
„Am fost foarte expusi”, a spus domnul Moisio, sorbind cafeaua intr-o sala de conferinte insorita din biroul discret al companiei din Helsinki. Operatiunea ruseasca a avut randamente mari, dar a avut si riscuri mari, fapt care, in timp, disparuse din vedere.
Diversificarea poate sa nu fie la fel de eficienta sau ieftina, a spus el, dar „este mult mai sigura”.
Directorii executivi invata din nou ca piata adesea nu reuseste sa masoare cu exactitate riscul. Un sondaj din ianuarie efectuat pe 1.200 de directori generali la nivel global, realizat de firma de consultanta EY, a constatat ca 97% si-au modificat planurile strategice de investitii din cauza noilor tensiuni geopolitice. Mai mult de o treime au spus ca isi muta operatiunile.
China, care a devenit o casa din ce in ce mai dificila pentru afaceri si investitii straine, se numara printre locurile pe care firmele le parasesc. Aproximativ una din patru companii planuia sa-si mute operatiunile in afara tarii, a constatat un sondaj realizat anul trecut de Camera de Comert a Uniunii Europene din China.
Afacerile se trezesc dintr-o data „in tara nimanui a imperiilor in razboi”, sustin domnul Farrell si coautorul sau, Abraham Newman, intr-o noua carte.
Mandatul domnului Moisio la Nokian a coincis cu tripla coroana a crizelor. El a inceput in mai 2020, la cateva luni dupa ce pandemia de Covid-19 a inchis practic comertul global. Ca si alte companii, Nokian s-a agatat, reducand productia si cheltuielile de capital. Lipsa datoriilor restante a ajutat-o sa treaca peste furtuna.
Si cand economia a revenit, Nokian a incercat sa reporneasca productia si sa reaprovizioneze materii prime pe fondul unei defectiuni uriase a lantului de aprovizionare si a transportului. Razboiul a reprezentat o amenintare existentiala pentru operatiunile Nokian.
Adaugarea liniilor de productie la instalatiile existente este adesea cea mai rapida si ieftina modalitate de a creste productia. Totusi, Nokian a decis sa nu-si extinda operatiunile in Rusia.
Productia acolo era deja concentrata, a spus dl Moisio, dar, mai important, blocajele persistente ale lantului de aprovizionare au subliniat riscurile si costurile suplimentare ale transportului materialelor pe distante lungi.
In viitor, in loc sa amplasam 80% din productie intr-un singur loc, adesea departe de piata, 80% din productie ar fi locala sau regionala.
„S-a intors cu susul in jos”, a spus domnul Moisio.
Anvelopele pentru piata nordica ar fi produse in Finlanda. Anvelopele pentru clientii americani ar fi fabricate in Statele Unite. Si in viitor, Europa va fi deservita de o fabrica europeana.
Diversificarea fusese, intr-o oarecare masura, deja incorporata in planul strategic al companiei. A deschis o fabrica in Dayton, Tennessee, in 2019, pe langa fabrica originala care functiona in Nokia, orasul finlandez care a dat numele producatorului de anvelope.
La sfarsitul anului 2021, compania a deschis noi linii de productie la ambele fabrici.
Cand a venit timpul sa construiasca urmatoarea fabrica, directorii s-au gandit ca va fi in Europa de Est, aproape de cele mai mari piete europene din Germania, Austria, Elvetia si Franta, precum si Polonia si Republica Ceha.
Acel moment a venit mult mai devreme decat se astepta oricine.
In iunie 2022, la mai putin de patru luni dupa invazia Ucrainei, directorii Nokian au cerut consiliului de administratie sa aprobe o iesire din Rusia si construirea unei noi fabrici.
Au inceput negocierile pentru parasirea Rusiei, la fel ca si cautarea de mare viteza a unei noi locatii. Ajutat de firma de consultanta Deloitte, procesul de evaluare a amplasamentului, care a inclus zeci de candidati din toata Europa, a fost finalizat in patru luni, a declarat Adrian Kaczmarczyk, vicepresedinte senior pentru operatiuni de aprovizionare. Prin comparatie, in 2015, Deloitte a avut nevoie de noua luni pentru a recomanda un site intr-o singura tara, Statele Unite.
Scopul a fost de a incepe productia comerciala pana la inceputul anului 2025.
Serbia avea un sector auto infloritor, dar a fost eliminata din start pentru ca nu era nici in Uniunea Europeana, nici in NATO. Turcia a fost membra a NATO, dar nu a Uniunii Europene. Si Ungaria a fost etichetata cu risc ridicat din cauza premierului sau iliberal, Viktor Orban, si a relatiei stranse cu Rusia.
La fiecare runda succesiva, a aparut o lista lunga de alte considerente. Unde erau cele mai apropiate linii de autostrada, portul si calea ferata? A existat un numar suficient de angajati calificati? Era teren disponibil? Ar putea fi accelerat timpul de autorizare si de constructie? Cat de pro-business au fost autoritatile?
Nokian ar fi cautat sa reduca amprenta de carbon a unei noi fabrici in orice caz, a spus domnul Moisio, directorul executiv. Dar decizia de a se angaja la o centrala 100% fara emisii probabil nu s-ar fi intamplat in absenta razboiului. La urma urmei, gazul ieftin din Rusia a fost ceea ce l-a ajutat sa-l atraga pe Nokian acolo, in primul rand. Acum, disparitia acestei surse a accelerat gandirea companiei de a pune capat dependentei de combustibilii fosili.
„Perturbarea ne-a permis sa gandim diferit”, a spus domnul Moisio.
Pe masura ce vantul a progresat, a intrat in joc o matrice complexa de considerente mici si mari. A existat o ingrijire medicala buna si o scoala internationala unde managerii straini sa-si poata trimite copiii? Care era probabilitatea dezastrelor naturale?
Tarile si orasele au cazut din diverse motive. Slovenia si Republica Ceha au fost considerate tari cu risc scazut pana la mediu, dar domnul Kaczmarczyk a spus ca nu au putut gasi terenuri adecvate.
Slovacia a cazut in aceeasi galeata si avea deja o mare industrie auto. Bratislava, totusi, a precizat ca nu are niciun interes sa atraga mai multa industrie grea, ci doar tehnologia informatiei, a spus domnul Kaczmarczyk.
La final, sase candidati au facut taierea finala a Deloitte: doua locatii in Romania, doua in Polonia si cate unul in Portugalia si Spania.
Amestecul dezordonat de considerente noi si vechi pe care companiile trebuie sa le ia in considerare a fost evident in lista finalistilor. Geopolitica, dupa cum a spus directorul executiv al Nokian Tyres, a fost un punct de plecare, dar nu a fost neaparat punctul final.
Spania nu are practic niciun risc geopolitic. Si site-ul din El Rebollar avea un bazin mare de talente, dar Deloitte a exclus-o din cauza costurilor salariale ridicate si a reglementarilor grele ale muncii. Portugalia, o alta tara fara niciun risc de securitate, a fost respinsa din cauza ingrijorarilor legate de alimentarea cu energie si de viteza procesului de autorizare.
Polonia, impreuna cu Ungaria si Serbia, au fost etichetati cu risc ridicat, in ciuda pozitiei sale ferme impotriva Rusiei. Are un guvern antidemocratic si s-a ciocnit in repetate randuri cu Comisia Europeana pentru primatul legislatiei europene si independenta instantelor poloneze.
Cu toate acestea, costurile scazute ale fortei de munca, prezenta altor angajatori multinationali si un proces rapid de acordare a permiselor au depasit suficient de mult grijile pentru a ridica site-urile din Gorzow si Konin pe locurile al doilea si al treilea.
Oradea, recomandarea de top, a oferit in cele din urma un echilibru mai bun intre prioritatile concurente ale companiei. Costul fortei de munca in Romania, ca si Polonia, a fost printre cele mai scazute din Europa. Iar ratingul sau de risc, desi etichetat relativ ridicat, a fost mai scazut decat cel al Poloniei.
Au fost si alte plusuri si in Oradea. Constructia ar putea incepe imediat; utilitatile erau deja existente; o noua centrala solara era in lucru. Valoarea granturilor de dezvoltare de la Uniunea Europeana pentru companiile care investesc in Romania a fost mai mare decat in Polonia. Si oficialii locali au fost entuziasmati.
Mihai Jurca, city managerul Oradea, a detaliat atractia zonei in cadrul unui tur al confectionarii turnate a cladirilor Art Nouveau din centrul renovat al orasului.
„A fost un oras cultural si comercial infloritor, un punct de jonctiune intre Est si Vest”, la inceputul secolului al XX-lea, sub Imperiul Austro-Ungar, a spus domnul Jurca.
Astazi, orasul, un centru economic bogat de 220.000 de locuitori cu o universitate, a solicitat afaceri si fonduri ale Uniunii Europene, in timp ce construieste parcuri industriale care gazduiesc companii interne si internationale precum Plexus, un producator de electronice cu sediul in Neenah, Wisconsin, si Eberspaecher, un german. furnizor de automobile.
Nokian nu cauta sa reproduca genul de megafabrica din Romania pe care a condus-o in Rusia – sau oriunde altundeva, de altfel. Ideea de a concentra productia este „de moda veche”, a spus domnul Moisio.
Pentru el, compania a iesit din modul de criza pe 16 martie, ziua in care 258 de milioane de dolari din vanzarea operatiunii sale din Rusia au ajuns in contul bancar al Nokian. Desi doar o fractiune din valoarea totala, suma a ajutat la finantarea constructiei si a incheiat implicarea companiei cu Rusia.
