Amenintarea de inchidere a GOP este modalitatea gresita de a castiga un razboi bugetar

Congresul are doar cateva zile sa impiedice guvernul federal sa se opreasca, iar un acord de ultim moment pare din ce in ce mai putin probabil.

Problema este ca parlamentarii trebuie sa adopte o duzina de proiecte de lege de credite – sau o singura rezolutie continua – pana la 30 septembrie 2023, pentru a mentine luminile guvernului aprinse. Dar un grup cheie de republicani ai Camerei refuza sa adopte nimic fara reduceri abrupte ale cheltuielilor. Fara facturi, fara guvern – cel putin pentru cateva zile sau saptamani, oricum.

In timp ce disciplina fiscala a fost mult timp strigatul de raliu pentru sustinatorii inchiderii, tactica nu este neaparat eficienta in reducerea deficitului guvernului.

Urmaresc eforturile de a inchide guvernul SUA dintr-un motiv sau altul de mai bine de 40 de ani, mai intai de la diferite stinghii la Biroul de buget al Congresului, apoi la Asociatia Nationala a Guvernatorilor, iar acum ca profesor de politici publice. Istoria arata ca opririle sunt contraproductive – cel putin asa cum sunt masurate prin golurile propriilor aparatori. Din fericire, trecutul ofera si o modalitate dovedita de a reduce deficitul, ceea ce sunt de acord ca este un obiectiv laudabil.

Deficitele sunt prea mari

Cand republicanii din Camere spun ca finantele Americii sunt intr-o stare proasta, ei au un rost. Deficitul, estimat in prezent la 1,5 trilioane de dolari, si datoria detinuta de public, estimata la 25,8 trilioane de dolari, sunt ambele periculos de mari.

De ce este status quo-ul atat de riscant? In primul rand, deficitele mari sunt inflationiste si pun presiune pe Rezerva Federala pentru a creste ratele dobanzilor. Pe de alta parte, dobanda pentru datoria publica este acum estimata la 663 de miliarde de dolari pe an, ceea ce reprezinta putin peste 10% din cheltuielile totale – o povara fiscala uriasa.

In cele din urma, si cel mai important, la un moment dat, persoanele fizice si tarile straine pot arunca pe piata bonurile de trezorerie si obligatiunile SUA din cauza pierderii increderii. Acest lucru ar face ca ratele dobanzilor sa creasca si ar putea crea un colaps economic major.

Din cauza acestor riscuri, membrii House Freedom Caucus au amenintat ca vor inchide guvernul federal la 1 octombrie, la inceputul urmatorului an fiscal, daca nu reusesc sa obtina reduceri mari la cheltuielile discretionare interne.

Negocierile sunt complicate si mai mult de dorinta unor republicani ai Camerei de a adauga calareti cu privire la problemele legate de granita si razboiul cultural la facturile de cheltuieli obligatorii, precum si de cererea administratiei Biden de 24 de miliarde de dolari pentru Ucraina, pe care nu o sustin toti membrii partidului.

Luptand o batalie gresita

As sustine ca acum este momentul gresit pentru republicani sa ia atitudine cu privire la reducerea deficitului, din doua motive.

In primul rand, opririle nu dau rezultate. SUA au avut 21 de opriri in ultimele cinci decenii, dintre care trei au fost majore. Toate acestea au cauzat un rau real economiei SUA, dar nu au condus la nivelurile de cheltuieli pe care republicanii le-au dorit.

In plus, in fiecare caz, publicul ia dat vina pe republicani pentru opriri, arata sondajele. Unii istorici au sugerat chiar ca consecintele inchiderii de cateva saptamani din 1995-1996 au contribuit la faptul ca vorbitorul de atunci Newt Gingrich a trebuit sa demisioneze in 1998.

In al doilea rand, reducerile pe care republicanii le cauta nu sunt deloc semnificative. Concluzia este ca ignora apararea nationala si cheltuielile obligatorii, care impreuna reprezinta 75% din cheltuielile totale. Efortul actual urmareste doar reducerea cheltuielilor interne discretionare, care formeaza o parte mica si in scadere a placintei pentru cheltuielile federale – mai putin de 15% in 2023.

In acelasi timp, cheltuielile obligatorii, inclusiv drepturile, insumeaza aproape 4 trilioane de dolari anual si cresc rapid. Asadar, chiar daca democratii ar fi de acord cu reducerile discretionare ale cheltuielilor interne sustinute de House Freedom Caucus, acele economii ar fi depasite de cresterea cheltuielilor pentru drepturi – in primul rand asigurari sociale, Medicare si Medicaid – in decurs de un an.

In plus, orice plan serios de reducere a deficitului federal trebuie sa ia in considerare cresterea veniturilor federale de 4,8 trilioane de dolari. House Freedom Caucus nu si-a exprimat interesul in cresterea taxelor.

Concluzia, in opinia mea, este ca strategia de inchidere se refera mai mult la crearea de drame, publicitate si strangerea de fonduri de campanie pentru anumiti parlamentari, decat despre reducerea serioasa a deficitului.

Cum sa obtii rezultate

Desi nu este niciodata usor din punct de vedere politic sa reduceti drepturile sau sa cresteti taxele, prevederea de reconciliere din Legea privind controlul bugetului si confiscarii din 1974 a fost adoptata special in acest scop. Acesta permite ca reducerile de drepturi si cresterile de impozite sa fie incorporate in acelasi proiect de lege, care nu poate fi obstructionat in Senat si are nevoie doar de o majoritate pentru aprobare.

In ultimii 40 de ani, au existat sase negocieri bugetare serioase care au dus la reduceri de deficit. Unul din 2011, negociat de presedintele de atunci Barack Obama si liderul majoritatii in Camere, John Boehner, a fost probabil cel mai de succes din perspectiva fiscala. Cand a fost adoptat in cele din urma, a generat o reducere a deficitului de 1,95 trilioane de dolari pe parcursul a noua ani.

O negociere la fel de reusita a avut loc in 1997, in timpul administratiei Clinton. Legislatorii au redus cheltuielile cu apararea nationala cu 247 de miliarde de dolari, cheltuielile discretionare non-aparare cu 273 de miliarde de dolari si drepturile cu 374 de miliarde de dolari, cu economii de dobanzi de 142 de miliarde de dolari. De asemenea, au redus impozitele cu 220 de miliarde de dolari, mai ales pentru persoanele cu venituri mici, ceea ce a adus totalul net la 816 de miliarde de dolari in reducerea deficitului pe parcursul a 10 ani.

In plus fata de aceste succese, au existat alte patru negocieri in 1993, 1990, 1985 si 1983, care au avut in medie peste 400 de miliarde de dolari in reducerea deficitului, desi pe perioade de timp diferite.

Aceste exemple arata ca negocierile bugetare fara amenintarea cu o inchidere pot fi eficiente in adoptarea unor planuri majore de reducere a deficitului in lege. Cel din timpul administratiei Clinton a dus chiar la excedente bugetare in anii 1998-2001, primele excedente din 1969.

Istoria indica faptul ca exista trei cerinte majore pentru o negociere bugetara de succes. In primul rand, parlamentarii trebuie sa se angajeze serios in scopul reducerii deficitului. In al doilea rand, totul trebuie sa fie pe masa, inclusiv veniturile, drepturile si apararea nationala. In al treilea rand, trebuie sa existe incredere in randul negociatorilor.

Din pacate, nu cred ca vreuna dintre aceste cerinte poate fi indeplinita astazi.