Luna sfanta musulmana a Ramadanului si sarbatoarea evreiasca a Pastelui, care coincid in acest an, ar trebui sa fie un moment in care doua dintre cele trei religii avraamice sa reflecte asupra credintelor lor comune si a destinului comun in Tara Sfanta. In schimb, conflictul dintre israelieni si palestinieni risca o escaladare periculoasa.

In doar cinci zile de la 5 aprilie, Israelul a fost lovit de rachete lansate din Gaza, Liban si Siria. Declansatorul aparent au fost ciocnirile dintre palestinieni si fortele de politie israeliene care au intrat in moscheea al-Aqsa din Ierusalim, unul dintre cele mai sfinte locuri ale islamului. Videoclipurile au aratat politistii batand oameni in interiorul moscheii, in timp ce tineri palestinieni trageau focuri de artificii in ei.

In toate acestea, un actor este vizibil absent: Autoritatea Palestiniana (AP), care a fost infiintata in temeiul acordurilor de la Oslo in urma cu aproape 30 de ani ca administratie interimara pentru a-i conduce pe palestinieni la statutul de stat. Acum, corpul condus de Mahmoud Abbas, 87 de ani, devine irelevant ca ultimul vestigiu al unui proces de pace moribund. Nedemocratic, ineficient si infundat in coruptie, isi pierde legatura cu palestinienii.

Acest lucru a fost scos la iveala anul trecut, cand fortele de securitate palestiniene l-au arestat pe Musaab Shtayyeh, un finantator de nivel scazut al Hamas, in orasul Nablus din Cisiordania. Arestarea a declansat o zi de violenta in Nablus, in timp ce grupurile armate locale au revoltat, cerand eliberarea lui din custodia palestinienilor. S-au ciocnit nu cu soldatii israelieni, ci cu fortele de securitate palestiniene.

Inca de la inceput, legitimitatea AP s-a bazat pe faptul ca ea este partenera intr-un proces de pace care a fost menit sa creeze un stat palestinian alaturi de unul evreu. Dar cu discutiile inghetate de zeci de ani, AP se confrunta cu o criza existentiala. Un studiu de luna trecuta realizat de un important sondaj palestinian, Khalil Shikaki, a constatat pentru prima data ca majoritatea palestinienilor (52%) au declarat ca colapsul sau dizolvarea AP este in interesul lor.

Exista mai multe motive pentru care palestinienii isi pierd increderea in AP, dar unul cheie este ca arata nefericit ca raspuns la constructia continua a coloniilor israeliene pe teritoriul palestinian. In plus, AP nu a reusit sa-i protejeze pe palestinieni de violenta exercitata asupra lor de catre colonistii israelieni, care se dezlantuie din cand in cand prin orasele si campurile palestiniene, batand oamenii si distrugandu-le livezile si viile. Aceasta violenta a crescut doar de cand Binyamin Netanyahu a revenit in functia de prim-ministru al Israelului in decembrie, cu sprijinul partidelor de dreapta, inclusiv a celor conduse de suprematii evrei. Autoritatea AP este subminata si mai mult atunci cand Israelul efectueaza raiduri sangeroase in Zona A, care cuprinde in mare parte orase palestiniene aflate sub controlul fortelor de securitate palestiniene.

De la prabusirea procesului de pace, multi palestinieni au inceput sa se impace cu AP, transformandu-se din vestigiul unui stat independent intr-o municipalitate glorificata care ofera doar servicii de baza. Acum esueaza chiar si in acel rol. Serviciile publice sunt paralizate de greve pentru salariile neplatite. Scolile din Cisiordania abia au functionat de cand 20.000 de profesori au intrat in greva la inceputul lunii februarie. Spitalele sunt lipsite de medicamente cheie. „AP nu isi poate onora obligatiile”, spune Raja Al Khalidi de la Institutul de Cercetare a Politicii Economice din Palestina din Ramallah, capitala administrativa a palestinienilor. „Aceasta este o forma de colaps [chiar daca] nu este un colaps fizic.”

Oficialii palestinieni intepator sustin ca ocuparea Cisiordaniei de catre Israel le face aproape imposibil sa guverneze. De asemenea, sunt lipsiti de numerar, nu in ultimul rand pentru ca Israelul a retinut circa 4 miliarde de sekeli (1,1 miliarde de dolari) din veniturile vamale pe care le colecteaza in numele AP. Israelul spune ca acest lucru se datoreaza faptului ca AP nu isi pastreaza partea sa din acord prin mentinerea securitatii. De asemenea, este furioasa ca AP face plati familiilor celor ucisi in atacuri asupra israelienilor, multi dintre ei civili. Cu toate acestea, problema depaseste banii. „Nu este vorba doar de salarii”, spune Youssef Joha, un lider al grevei profesorilor. „Exista o problema de incredere cu AP.”

Problemele bugetare ale AP si capacitatea administrativa care se prabusesc ii afecteaza si serviciile de securitate. Un ofiter superior spune ca in orice moment aproximativ 2.500 dintre cei 83.000 de membri ai fortei nu se prezinta, deoarece isi suplimenteaza salariile cu locuri de munca in constructii sau ospitalitate in Israel. Acest lucru se datoreaza faptului ca un general-maior din fortele de securitate palestiniene are un salariu de doar 12.160 de sekeli pe luna, in timp ce un soldat ar primi doar 1.900 de sekeli. In schimb, un palestinian care face munca manuala in Israel poate castiga cel putin 6.000 de sekeli pe luna.

In ultimele luni, AP a pierdut in mare masura controlul asupra securitatii in principalele orase din Cisiordania, cum ar fi Jenin si Nablus, unde au aparut grupuri armate, cum ar fi Barlogul Lions. Se crede ca acestia sunt responsabili pentru atacurile impotriva tintelor israeliene din Cisiordania, inclusiv impotriva civililor.

Desi AP a fost supusa presiunii internationale pentru a recastiga controlul asupra Nablusului si Jeninului, este in dificultate. Daca va trimite trupe, asa cum a facut anul trecut in cazul dlui Shtayyeh, va fi si mai mult delegitimata in ochii palestinienilor. Cu toate acestea, daca se retine, fortele israeliene sunt mai probabil sa intervina, adesea cu rezultate mortale.

Criza sa de legitimitate nu este ajutata de caile sale nedemocratice. Ultima data cand palestinienii au votat membrii consiliului legislativ a fost in 2006. Domnul Abbas, care a fost ales presedinte in 2005, se afla in al 19-lea an dintr-un mandat de patru ani. El nu arata nicio dorinta de a parasi palatul sau prezidential, ceea ce sondajele sugereaza ca s-ar intampla daca si-ar pune numele pe buletinul de vot. In 2021, dl Abbas a anulat alegerile legislative dupa ce sondajele indicau ca partidul sau Fatah se confrunta cu infrangere. Multi palestinieni accepta sumbru ca nu vor fi alegeri pana cand el va muri.

Donatorii internationali sunt frustrati de lipsa de democratie, transparenta si legitimitate a AP. „A existat o strangere a suruburilor”, spune un diplomat european, mentionand ca ajutorul extern se duce din ce in ce mai mult catre ONG-uri sau direct catre spitale. „Abia daca mai avem de-a face cu PA.”

Majoritatea palestinienilor in varsta se opun reluarii unei lupte armate pentru ca nu doresc repetarea celei de-a doua intifade, sau revolta, care s-a soldat cu peste 3.000 de palestinieni si 1.000 de israelieni intre 2000 si 2005. Cu toate acestea, atitudinile se schimba. Un sondaj emis luna trecuta de domnul Shikaki a constatat ca 54% dintre palestinieni au considerat ca violenta este cea mai buna modalitate de a pune capat ocupatiei Israelului; 68% au fost in favoarea formarii unor grupuri armate, cum ar fi Lions’ Den, pe care AP nu le controleaza.

Domnul Abbas si AP trebuie sa-si asume o mare parte din vina pentru situatia dificila a autoritatii. Dar Israelul, care se bazeaza foarte mult pe cooperarea sa in domeniul securitatii, a facut mult pentru a slabi AP. Daca s-ar dezintegra in continuare, ar lasa un vid care probabil ar fi umplut de factiuni violente care au renuntat complet la procesul de pace. Oricat de profund defectuoasa este AP, multi ar putea ajunge sa regrete disparitia sa.