Succesul în limitarea emisiilor de gaze cu efect de seră este necesar pentru viitorul planetei noastre și al umanității. Dar succesul în limitarea gazelor cu efect de seră va fi probabil însoțit de măsuri slabe de creștere economică și productivitate.
Pe măsură ce lumea se îndreaptă către durabilitate, se așteaptă ca standardele de viață măsurate din Statele Unite și din alte țări să scadă sau să crească mai lent decât în trecut. Dar nu te lăsa păcălit. Deși trecerea la energie curată nu va fi gratuită, o mare parte din presupusul „cost” este un artefact al modului în care sunt construite datele noastre economice. Povestea adevărată va fi să se împace cu faptul că, astăzi, trăim peste posibilitățile noastre. Și în viitor, intenționăm să trăim în ei.
„Legea de reducere a inflației” pune guvernul SUA în situația de a cheltui masiv pentru a converti economia SUA într-un viitor cu emisii scăzute de carbon. În acest sens, se alătură Europei și, probabil, unui grup în creștere de țări din întreaga lume. Mulți oameni se vor uita pentru a vedea cum politicile care limitează emisiile de carbon afectează economia. Cum afectează oamenii vehiculele electrice, energia regenerabilă și, probabil, mai puține călătorii și consumul general de energie? Merită tot acest efort? Este posibil ca datele economice actuale să nu ofere cu adevărat o descriere exactă a modului în care această schimbare afectează nivelul de trai în timp.
Măsurile de astăzi exagerează cât de bune sunt lucrurile
Conturile naționale de venit și produse sunt concepute pentru a fi măsuri cuprinzătoare ale activității economice. Cu toate acestea, prin convenție, unele lucruri sunt excluse din calcule. Producția non-piață – de exemplu, producția care are loc în cadrul gospodăriilor – nu este luată în considerare. Așadar, pregătirile pentru cină, îngrijirea copiilor și curățenia casei nu fac parte din PIB. Și costurile non-piață care ar putea scădea din valoarea producției nu sunt incluse. Poluarea este un exemplu clasic de cost non-piață. Gazele cu efect de seră sunt, desigur, o formă de poluare.
Aceasta nu este o conspirație și nu se întâmplă pentru că economiștii sunt orbi sau părtinitori (ei bine, de cele mai multe ori nu). Problemele sunt bine cunoscute și sunt abordate în orice manual introductiv de macroeconomie.1 De ce să nu revizuim măsurile cuprinzătoare de producție pe care le folosim pentru a rezolva aceste probleme? Răspunsul este dublu: rafinarea măsurătorilor economice pentru a include corect producția și costurile non-piață poate să nu fie necesară pentru multe dintre scopurile acestor date, de exemplu, pentru măsurarea ciclurilor de afaceri. Iar sistemul nostru de măsurare folosește evaluările de piață pentru a compara și a adăuga diferite activități. Este greu să stabilești un preț pentru activitățile non-piață.
Emisiile de gaze cu efect de seră impun costuri care nu sunt plătite prin intermediul pieței, dintre care majoritatea se vor simți în viitor. Cât costă gazele cu efect de seră? Cu alte cuvinte: cât de mult este supraevaluat PIB-ul pentru că nu include costul emisiilor de gaze cu efect de seră?
Figura 1 prezintă o contabilizare a valorii emisiilor de gaze cu efect de seră în 2020 și o proiecție a costului în 2050.2
Figura 1 arată că măsurile noastre ale PIB-ului ar putea fi semnificativ mai mari astăzi decât ar fi dacă am încorpora corect costul carbonului (adică am scădea valoarea socială a emisiilor de carbon din PIB). Și în timp, costul crește, sugerând că, în absența oricărei schimbări de politică, o măsură a creșterii PIB-ului care include costul emisiilor de gaze cu efect de seră ar fi mai mică decât creșterea PIB-ului estimată folosind metodele actuale, care nu iau în considerare aceste emisii.3 PIB-ul oficial este prea optimist cu privire la nivelul nostru actual de producție și probabil că va fi prea optimist cu privire la cât de repede crește economia în viitor.
Câteva consecințe cheie ale măsurării incorecte a PIB-ului
Supraestimarea PIB-ului și a venitului național duce la alte două probleme:
- Supraestimăm în mod constant productivitatea. Măsurile de productivitate se bazează pe PIB, iar dacă creșterea reală a PIB-ului este mai lentă decât creșterea măsurată a PIB-ului, creșterea productivității este de asemenea mai lentă.
- Agențiile de statistică și firmele private de afaceri vor măsura incorect randamentul capitalului și profitabilitatea. În trecut, calcularea rentabilității investiției de către companii nu ținea cont de costul emisiilor de gaze cu efect de seră; investițiile viitoare pot fi făcute pe o bază diferită.
Creșterea mai scăzută a PIB-ului, pe măsură ce economia se adaptează la o lume cu producție scăzută de dioxid de carbon, se va manifesta prin urmare sub forma unei creșteri mai scăzute a productivității muncii, o scădere a rentabilității capitalului și o scădere a productivității corporative. Pentru a fi clare, măsurate corect, aceste valori ar putea să nu încetinească neapărat (și chiar să accelereze). Dar datele oficiale, dacă vor continua să reflecte metodele actuale, vor arăta o încetinire a creșterii productivității muncii. Acest lucru va crea impresia că economia are performanțe slabe. Analiștii – și, mai important, cetățenii – vor trebui să fie conștienți de această problemă pentru a evita să fie induși în eroare cu privire la impactul remedierii schimbărilor climatice.
Problema depășește datele oficiale. Afacerile vor experimenta o scădere a profitabilității chiar dacă fac investiții mari în instalații și echipamente pentru a reduce emisiile de gaze cu efect de seră. Dar cel puțin o parte din scăderea profitabilității va reflecta de fapt internalizarea corectă a costurilor gazelor cu efect de seră. Adevărata problemă este că, în trecut, profitabilitatea – ignorând costurile emisiilor de gaze cu efect de seră – părea mai mare decât nivelul real. Cu toate acestea, profitabilitatea ridicată anterioară, deși venea sub formă de numerar real, a fost într-adevăr un miraj, deoarece întreprinderile nu plăteau integral costurile sociale ale producției.
O altă problemă conexă implică evaluarea capitalului social. O mare parte din capitalul existent din lume – clădiri, mașini și chiar cunoștințe – a fost creat pe baza ignoranței cu privire la adevăratele costuri ale schimbărilor climatice. Pe măsură ce aceste costuri devin internalizate, capitalul existent se va dovedi a fi mai puțin valoros decât credeau utilizatorii. În esență, amortizarea capitalului este probabil să fie foarte rapidă în perioada de ajustare la o lume a emisiilor reduse de gaze cu efect de seră. Amortizarea va fi un artefact al vitezei și tipurilor de politici adoptate și reprezintă trecerea de la o supraevaluare falsă a capitalului la o evaluare adevărată, mai mică, care ține cont de costul schimbărilor climatice.
Un exemplu – deși ușor extrem – este posibilitatea mult dezbătută a unei inversări a Fluxului Golfului. După o estimare, acest lucru ar putea scădea temperatura medie în Regatul Unit cu 3,4 grade (Celsius).4 Acest lucru ar necesita modernizarea unei mari părți a stocului de clădiri din țară pentru a continua să fie utilă în climatul mai rece, reducând în esență valoarea sau deprecierea stocului de capital neretrofit și necesitând o investiție uriașă pur și simplu pentru a menține capitalul producător la nivelul actual.
Ceva similar s-a întâmplat la o scară mai mică, când prețurile petrolului s-au triplat la începutul anilor 1970. Capitalul global, care fusese construit sub ipoteza petrolului ieftin, s-a depreciat, în esență, brusc, deoarece nu mai era la fel de profitabil precum fusese. În următoarele decenii, capitalul mai vechi (de exemplu, mașinile care consumă gaz) a fost înlocuit cu capital mai nou, mai eficient din punct de vedere energetic și, foarte probabil, într-un ritm mai rapid decât dacă nu ar fi avut loc șocul petrolului.
Semnale înșelătoare
Ajustarea lumii la reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră este probabil să fie dezordonată și controversată. Datele înșelătoare ar putea face dezbaterea și mai dificilă. Factorii politici și cetățenii vor trebui să interpreteze cu atenție datele economice în următorii ani.
Așteptați-vă la următoarele:
- Creșterea PIB pe cap de locuitor poate părea să încetinească, iar măsurile de consum pot părea să încetinească și mai mult, deoarece este nevoie de capital pentru a moderniza economia pentru o lume cu emisii de gaze cu efect de seră mai scăzute. Afirmațiile conform cărora este vorba despre o încetinire sau chiar o scădere a nivelului de trai ar trebui evaluate cu atenție; cu excepția cazului în care includem o măsură a inflației artificiale a standardului nostru de viață în trecut, compararea PIB-ului pe cap de locuitor din trecut cu PIB-ul pe cap de locuitor într-o lume care ține cont de schimbările climatice este un exemplu al acelei probleme faimoase de a compara merele și portocalele.
- În mod similar, creșterea mai lentă a productivității muncii nu este o problemă dacă reflectă introducerea treptată a evaluării corecte a producției. Lucrătorii nu vor deveni mai puțin productivi – productivitatea lor va reflecta mai corect costurile gazelor cu efect de seră.
- Așteptați-vă la o perioadă de timp în care profitabilitatea corporativă este scăzută și cheltuielile de investiții sunt mari. Dacă ar fi fost măsurată corect, profitabilitatea corporativă ar fi fost mai mică în trecut decât credea toată lumea – o reflectare mai exactă a realității. În mod similar, randamentele scăzute (după standardele actuale) ale capitalului pot fi însoțite de investiții mari. Aceasta reflectă nevoia de a trece la noul echilibru economic corect și eficient.
Din păcate, dezbaterea privind schimbările climatice și necesitatea reducerii emisiilor de gaze cu efect de seră a stimulat un număr mic de analiști să ofere sprijin intelectual celor care nu doresc să accepte profiturile mai mici și schimbările economice necesare. Acești analiști probabil, în următorul deceniu, vor indica o creștere mai scăzută a PIB-ului, o creștere scăzută a productivității și o rentabilitate scăzută, drept motive pentru care Statele Unite ar trebui să inverseze măsurile de combatere a schimbărilor climatice, precum cele din Legea de reducere a inflației. Observatorii pricepuți ar trebui să realizeze punctele slabe ale datelor care stau la baza acestor argumente și să recunoască faptul că metodele pe care le-am folosit în trecut pentru a măsura economia nu au luat în considerare costul schimbărilor climatice.
