Criza si salvare: Ciclul chinuitor care urmareste natiunile indatorate

Emmanuel Cherry, directorul executiv al unei asociatii de companii de constructii din Ghana, s-a asezat intr-o cafenea de la marginea Parcului pentru Copii din Accra, langa roata Ferris si trenul pentru copii abandonati, in timp ce a calculat cati bani datoreaza entitatile guvernamentale mii de contractori.

Inainte de dobanda, a spus el, platile restante se ridica la 15 miliarde de cedi, aproximativ 1,3 miliarde de dolari. „Majoritatea contractantilor sunt acasa”, a spus domnul Cherry. Lucratorii lor au fost disponibilizati.

La fel ca multi altii din aceasta tara din Africa de Vest, antreprenorii trebuie sa astepte la coada pentru banii lor. Profesorii stagiari se plang ca li se datoreaza doua luni de plata inapoi. Producatorii independenti de energie care au avertizat cu privire la intreruperi majore li se datoreaza 1,58 miliarde de dolari.

Guvernul este practic in faliment. Dupa ce in decembrie a neplatizat miliarde de dolari datorate creditorilor straini, administratia presedintelui Nana Akufo-Addo nu a avut de ales decat sa accepte un imprumut de 3 miliarde de dolari de la creditorul de ultima instanta, Fondul Monetar International.

A fost a 17-a oara cand Ghana a fost obligata sa apeleze la fond de cand si-a castigat independenta in 1957.

Aceasta ultima criza a fost provocata partial de ravagiile pandemiei de coronavirus, invazia Rusiei in Ucraina si preturile mai mari la alimente si combustibili. Dar ciclul sinuos de criza si salvare a afectat zeci de tari sarace si cu venituri medii din Africa, America Latina si Asia de zeci de ani.

Aceste bucle nemiloase vor fi discutate la cea mai recenta Adunare Generala a Natiunilor Unite, care incepe marti. Datoria pentru tarile in curs de dezvoltare – estimata acum la peste 200 de miliarde de dolari – ameninta sa rastoarne economiile si sa dezlege castiguri minutioase in educatie, sanatate si venituri. Dar tarile sarace si cu venituri mici s-au luptat sa obtina o atentie internationala sustinuta.

In Ghana, FMI a stabilit un plan detaliat de salvare pentru a readuce tara pe picioare – strangerea datoriilor si a cheltuielilor, cresterea veniturilor si protejarea celor mai saraci – in timp ce Accra negociaza cu creditorii straini.

Totusi, persista o intrebare sacaitoare pentru Ghana si alte natiuni emergente cu datorii: de ce va fi de data aceasta diferita?

Cel mai recent plan de salvare schitat pentru Ghana abordeaza probleme cheie, a declarat Tsidi M. Tsikata, membru senior la Centrul African pentru Transformare Economica din Accra. Dar la fel au facut multe dintre cele anterioare, a spus el, si totusi crizele s-au repetat.

Ultima data cand Ghana a apelat la fond a fost in 2015. In trei ani, tara era pe cale sa ramburseze imprumutul si a fost printre economiile cu cea mai rapida crestere din lume. Ghana a fost considerata un model pentru restul Africii.

Productia agricola a crescut, iar exporturile majore – cacao, petrol si aur – au crescut. Tara a investit in infrastructura si educatie si a inceput o curatare a industriei bancare, care era plina de creditori in dificultate.

Cu toate acestea, Accra are din nou o nevoie disperata. Acordul de imprumut cu FMI si livrarea unei transe de 600 de milioane de dolari in mai au contribuit la stabilizarea economiei, la aplanarea fluctuatiilor salbatice ale nivelului valutar si la restabilirea unui minim de incredere. Inflatia continua sa depaseasca 40%, dar este in scadere de la varful de 54% din ianuarie.

In ciuda planului FMI, dl. Tsikata, anterior sef de divizie la fond timp de trei decenii, a spus ca sansa ca Ghana sa nu se afle intr-o pozitie similara peste cativa ani „se bazeaza pe o aripa si o rugaciune. ”

Efectele schimbarilor climatice devastatoare planeaza asupra problemei. In urmatorul deceniu, o analiza a Natiunilor Unite estimeaza ca vor fi necesare noi finantari de trilioane de dolari pentru a atenua impactul asupra tarilor in curs de dezvoltare.

In Ghana, guvernul datora 63,3 miliarde de dolari la sfarsitul anului 2022 nu doar creditorilor straini, ci si creditorilor autohtoni – fonduri de pensii, companii de asigurari si banci locale care credeau ca guvernul este o investitie sigura. Situatia a fost atat de neobisnuita incat FMI a facut pentru prima data stingerea acestei datorii interne o conditie prealabila pentru o salvare. O restructurare partiala, care a redus randamentele si a prelungit termenele scadente, a fost finalizata in februarie. Desi tunsoarea poate fi necesara, a subminat increderea in banci.

In ceea ce priveste creditorii straini, exista mii de creditori privati, semipublici si guvernamentali, inclusiv China, care au diferite obiective, acorduri de imprumut si controale de reglementare.

Amploarea si tipul datoriilor inseamna ca „aceasta criza este mult mai profunda decat tipul de dificultati economice cu care s-a confruntat Ghana in trecut”, a declarat Stephane Roudet, seful misiunii FMI in Ghana.

Proliferarea ametitoare a creditorilor caracterizeaza acum o mare parte din impovararea datoriei tarilor aflate in dificultate de pe tot globul – facand, de asemenea, mai complexa si dificil de rezolvat.

„Nu aveti sase oameni intr-o camera”, a spus Joseph E. Stiglitz, un laureat al Premiului Nobel si fost economist sef la Banca Mondiala. „Ai o mie de oameni intr-o camera.”

„Anul trecut a fost cel mai rau dintre toate”.

In afara standului ingust al Victoria Chrappah din Piata Makola, siruri de vanzatori serpuiesc pui vii, pachete de hartie igienica si incarcatoare electronice din cosuri uriase echilibrate pe cap.

Pe masura ce negocierile de restructurare cu creditorii straini continua, gospodariile si intreprinderile fac tot posibilul pentru a face fata. Doamna Chrappah vinde covorase de baie, perdele de dus si articole de uz casnic importate de mai bine de 20 de ani.

„Anul trecut a fost cel mai rau dintre toate”, a spus ea.

Inflatia a crescut, iar cedi-ul si-a pierdut mai mult de jumatate din valoare in comparatie cu dolarul american – o lovitura pentru consumatori si intreprinderi atunci cand o tara importa totul, de la medicamente la masini. Bank of Ghana a crescut ratele dobanzilor pentru a face fata inflatiei, daunand afacerilor si gospodariilor care se bazeaza pe imprumuturi pe termen scurt sau doresc sa investeasca. Rata de referinta este acum de 30 la suta.

Din cauza deprecierii rapide a monedei, a explicat doamna Chrappah, „puteti vinde dimineata la un pret, iar apoi trebuie sa va ganditi sa schimbati pretul in ziua urmatoare”.

Puterea de cumparare, precum si valoarea economiilor au fost reduse la jumatate. Doreen Adjetey, manager de produs pentru Dalex Swift, o companie financiara cu sediul in Accra, a declarat ca o sticla de Tylenol pentru a calma durerea de dentitie a bebelusului ei de 19 luni a costat 50 de cedi anul trecut. Acum este 110.

O luna de alimente costa mai mult de 3.000 de cedi, comparativ cu 1.000. Inainte, ea si sotul ei aveau un venit lunar confortabil de 10.000 de cedi, in valoare de aproximativ 2.000 de dolari, cand cursul de schimb era de 5 cedi pentru dolar. La tariful de astazi, valoreaza 889 USD.

Joe Jackson, directorul operatiunilor comerciale la Dalex, a declarat ca ratele de nerambursare pentru intreprinderile mici si mijlocii „sunt peste acoperis”, trecand la 70% de la 30%.

Piata imobiliara si a constructiilor a scazut si ea. „A existat o scadere drastica a numarului de locuinte in segmentul de prim cumparator al pietei”, a declarat Joseph Aidoo Jr., director executiv al Devtraco Limited, un mare dezvoltator imobiliar.

Cand pandemia a lovit in 2020, paralizand economiile, scazand veniturile si majorand costurile asistentei medicale, frica de o criza globala a datoriilor a crescut. Ghana, la fel ca multe tari in curs de dezvoltare, s-a imprumutat masiv, incurajat de ani de rate comerciale scazute.

Pe masura ce Rezerva Federala si alte banci centrale au crescut ratele dobanzilor pentru a combate inflatia, platile datoriilor externe ale tarilor in curs de dezvoltare – la preturi in dolari sau euro – au crescut in mod neasteptat, in acelasi timp cu cresterea rapida a preturilor la alimente, combustibil si ingrasaminte importate.

Pe masura ce rezervele valutare ale Ghanei au derapat spre zero, guvernul a inceput sa plateasca importurile de petrol rafinat direct cu aur cumparat de banca centrala.

Chiar si asa, desi seria de evenimente globale nefericite ar fi putut supraalimenta criza datoriilor din Ghana, ei nu au creat-o.

Guvernul actual, ca si cei precedenti, a cheltuit mult mai mult decat a incasat in venituri. Impozitele ca pondere din productia totala sunt, de asemenea, mai mici decat media in restul Africii.

Pentru a compensa deficitul, guvernul a continuat sa se imprumute, oferind dobanzi din ce in ce mai mari pentru a atrage creditori straini. Si apoi a imprumutat mai mult pentru a rambursa dobanda la imprumuturile anterioare. Pana la sfarsitul anului trecut, platile dobanzilor la datorii au inghitit peste 70% din veniturile guvernamentale.

„Guvernul este umflat si ineficient”, a spus E. Gyimah-Boadi, presedintele consiliului de administratie al Afrobarometer, o retea de cercetare. Scolile, spitalele si alte proiecte terminate pe jumatate sunt abandonate atunci cand intra o noua administratie. Coruptia si managementul defectuos sunt, de asemenea, probleme, au spus mai multi economisti si lideri de afaceri din Ghana.

Mai fundamental, economia Ghanei nu este configurata pentru a genera locurile de munca si veniturile necesare pentru o dezvoltare larga si o crestere durabila.

„Povestea de succes a Ghanei este reala”, a spus Aurelien Kruse, economistul principal al tarii in biroul din Accra al Bancii Mondiale. „Unde este posibil sa fi fost putin supravandut”, totusi, este ca „cresterea rapida nu a fost diversificata”. Economia este dependenta in primul rand de exporturile de materii prime precum cacao, petrol si aurul, care ajung la varf si scad in pret.

Productia reprezinta doar 10 la suta din productia tarii – o scadere fata de 2013. Fara un sector industrial infloritor care sa ofere locuri de munca stabile si sa produca bunuri exportabile, Ghana nu are alte fluxuri de venituri din strainatate, care sa creeze bogatie si sa plateasca importurile necesare. .

Acest model — importul de marfuri scumpe si exportul de resurse ieftine — a caracterizat sistemul colonial.

Senyo Hosi, presedintele executiv al Kleeve & Tove, o companie de investitii cu sediul in Accra, a declarat ca are o afacere agricola care producea orez in regiunea Volta si a lucrat cu peste 1.000 de cultivatori. Totusi, nu poate face upgrade-urile necesare la echipamente, deoarece ratele dobanzii de 30 la suta fac imposibila imprumutul. „Am oprit productia”, a spus el.

„Pentru noi inseamna inchidere”.

Pe masura ce sistemul financiar global se lupta sa restructureze datorii existente de sute de miliarde de dolari, intrebarea cum sa evitam capcana datoriilor ramane mai urgenta ca niciodata.

Sunt necesare sume mari de bani pentru a investi in drumuri, tehnologie, scoli, energie curata si multe altele. Insa zeci de tari nu au economiile interne necesare pentru a le plati, iar granturile si imprumuturile cu costuri reduse de la institutiile internationale sunt rare.

„Problema fundamentala este nevoia de finantare”, a spus Brahima S. Coulibaly, membru senior la Brookings Institution.

Asadar, guvernele apeleaza la pietele internationale de capital, unde investitorii cauta in lume profituri mari. Atat liderii politici, cat si investitorii cauta adesea castiguri pe termen scurt, fie la urmatoarele alegeri, fie la apelul pentru castiguri, a spus Martin Guzman, fost ministru de finante al Argentinei, care s-a ocupat de restructurarea datoriilor tarii sale in 2020.

Acest flux liber de capital pe tot globul a dus la un val de crize financiare. „Inegalitatea este incorporata in arhitectura financiara internationala”, a concluzionat intr-o analiza un grup global de raspuns la criza al Natiunilor Unite.

Chiar si investitiile demne – si nu toate sunt – nu genereaza intotdeauna suficiente venituri pentru a rambursa imprumuturile.

Cand vin vremuri nefavorabile sau cand creditorii straini se sperie, guvernele sunt lasate in vaga. Acest proces poate fi accelerat in Africa, unde cercetarile au descoperit ca exista o perceptie exagerata a riscului, care scade ratingurile de credit si creste costurile de finantare.

Fara o perna de siguranta pe care sa cada inapoi, o mica criza de numerar guvernamentala se poate transforma intr-un dezastru. Ganditi-va la o gospodarie aflata intr-o zona grea care nu poate acoperi chiria de luna viitoare si este evacuata. Acum, in loc sa fie datorii de cateva sute de dolari, membrii gospodariei sunt fara adapost.

„Pentru noi”, a spus Ken Ofori-Atta, ministrul de finante al Ghanei, o reducere a creditului „inseamna inchidere”.

Mai multe organizatii au schitat cai de evadare din capcana datoriilor, inclusiv mai multe imprumuturi la costuri reduse de la banci multilaterale precum Banca Mondiala.

Debt Justice, care pledeaza pentru iertarea datoriilor, impreuna cu multi economisti, sustine ca o parte din datoriile de 200 de miliarde de dolari trebuie sterse. De asemenea, a cerut guvernelor si creditorilor sa dezvaluie public suma si conditiile imprumuturilor si pentru ce au fost folositi banii, astfel incat sa poata fi urmariti si auditati mai bine.

Alte grupuri de cercetare au analizat modalitati de stabilizare a pietei de obligatiuni africane in evolutie si de a ajuta guvernele sa supravietuiasca deficientelor pe termen scurt, precum si schimbarilor expansive ale preturilor marfurilor de baza.

Dl Ofori-Atta a spus ca are „incredere extrema” ca Ghana va avea o crestere puternica dupa ce va iesi din acest tunel al datoriei.

Dar ramane problema gasirii unor cantitati gestionabile de capital de investitii cu costuri reduse.

De unde obtine o tara africana – sau orice tara in curs de dezvoltare – tipul de finantare de care are nevoie pentru a creste? intreba domnul Ofori-Atta.

Inainte ca ciclul crizelor datoriilor sa fie intrerupt, la aceasta intrebare va trebui sa se raspunda.