Invazia Ucrainei din 24 februarie 2022 va intra in istoria europeana. Razboiul nedeclarat al Rusiei a aruncat o umbra aproape apocaliptica. Si a schimbat dramatic relatiile care predominasera intre est si vest de la prabusirea URSS. Oricum se va incheia acest conflict armat, va dura, fara indoiala, mult timp pana la stabilirea unui nou echilibru de garantare a pacii. Cel putin, Uniunea Europeana si NATO trebuie acum sa ia in calcul o putere ostila la granitele lor si sa se pregateasca pentru o noua faza a razboiului rece.
Ungurii au votat la alegerile generale la doar cateva saptamani dupa invazie, in aprilie, si pare rezonabil sa presupunem ca razboiul de alaturi a avut o influenta asupra rezultatului. Avand in vedere climatul de teama pe care l-a creat devastatoarea „operatiune militara speciala”, ungurii au votat pentru a mentine Fidesz-ul lui Viktor Orban la putere, in loc sa riste o coalitie netestata de sase partide. Aceasta presupunere sta la baza raspunsului lui Orban, care este de a ramane in afara conflictului pana la punctul de a fi „exceptat”, pozitie care a fost condamnata ca o tradare de catre aliatii occidentali ai Ungariei. Ungaria refuza sa permita transporturilor de arme destinate Kievului sa tranziteze teritoriul Ungariei si blocheaza extinderea sanctiunilor UE impotriva Rusiei la sectorul energetic.
Scutirea merge in mod clar prea departe, chiar daca Ungaria are interese speciale care merita luate in considerare. Are o granita de 136 km (84 mile) cu Ucraina si exista aproximativ 150.000 de etnici maghiari care traiesc in regiunea transcarpatica din sud-vestul Ucrainei, multi dintre ei casatoriti cu ucraineni.
Trebuie amintit ca, desi in termeni pur geografici, Ungaria a ramas aceeasi dupa 1989: fosta Republica Populara Maghiara se invecineaza acum cu cinci tari care isi datoreaza statulitatea sfarsitului URSS si dizolvarii unor entitati mai mari, multietnice. La sud, prabusirea fostei Iugoslavii a dus la crearea Serbiei, Croatiei si Sloveniei. Granita sa de nord nu mai este cu fosta Republica Socialista Cehoslovaca, ci cu Republica Slovacia si Ucraina independenta. Ceea ce leaga acum majoritatea acestor entitati politice mai noi cu Ungaria si, intr-adevar, cu vechii sai vecini, Romania si Austria, este apartenenta la UE. Serbia este pe lista de asteptare, Ucrainei i s-a acordat statutul de candidat.
Dar in anii ’90, toate aceste tari au facut tranzitia catre democratia parlamentara, timp in care rivalitatile dintre diferitele grupuri politice s-au jucat deschis si, nu de putine ori, violent. Fiecare intorsatura si fiecare conflict intern din aceste republici afecteaza in continuare interesele Ungariei din cauza minoritatilor maghiare care traiesc acolo: 1,5 milioane in Romania, 500.000 in Slovacia, 300.000 in Serbia, 16.000 in Croatia, 15.000 in Slovenia si 150.000 in Ucraina.
Aceste minoritati sunt mostenirea a doua acorduri, tratatul de la Trianon din 1920 si tratatele de pace de la Paris din 1947, care au implicat pierderi teritoriale semnificative pentru Ungaria. Problemele actuale cu care se confrunta maghiarii din strainatate, fie ca sunt legate de drepturile lingvistice sau de institutiile de invatamant, furnizeaza inevitabil material si pentru politica interna. Animozitatile vechi sunt reinviate din nou si din nou si sunt usor de instrumentat. Desigur, nici unii dintre vecinii Ungariei nu pot rezista intotdeauna unor asemenea tentatii, dar pana acum aceste conflicte au fost mentinute in limite pasnice si au avut doar un impact indirect asupra intereselor sale de securitate. Razboaiele iugoslave din 1991-2001 au scos la iveala insa stabilitatea fragila in intreaga regiune si ce se intampla atunci cand superputeri se amesteca in disputele interne.
Si din punct de vedere politic, razboiul din Ucraina ridica intrebari incomode: relatiile Ungariei cu cei doi adversari sunt departe de a fi la fel de echilibrate. In 1995, guvernul maghiar condus de Jozsef Antall a semnat un tratat de prietenie cu republica independenta Ucraina care, printre altele, garanta calatoriile fara viza. Relatiile dintre cele doua tari s-au racit, insa, in mare parte din cauza politicilor lingvistice restrictive ale Kievului, care au afectat negativ atat maghiara, cat si enorma minoritate rusa din Ucraina. In acelasi timp, in epoca Orban, relatiile cu Rusia lui Putin au inflorit pozitiv, ajutate de asemanarile dintre cei doi lideri: posturi autoritare si iliberalism care stau la baza conceptelor lor respective despre stat.
Apropierea lui Orban de Putin, manifestata in vizita sa la Moscova la sfarsitul lunii ianuarie 2022, care a fost promovata ca o „misiune de pace”, nu este o simpla cochetarie, ci mai degraba o parte integranta a „calei speciale” pe care incearca sa o parcurga intre esturi. si vest. Provocarea repeta a „valorilor europene” fundamentale si semnarea declaratiilor comune impotriva invaziei ruse nu provoaca prea mult impresia ca, in epoca Orban, Ungaria se indreapta din ce in ce mai mult spre apartenenta simbolica la UE.
In timp ce imaginile oribile ale razboiului continua sa socheze, premierul ungar propovaduieste „calmul strategic”. Orice ar face cetatenii despre acest concept destul de nebulos, poate ascunde nelinistea elitelor Fidesz. In al 13-lea an al erei Orban, sistemul se confrunta cu dificultati din ce in ce mai mari care decurg din propriile sale politici economice si sociale. Moneda nationala isi pierde din valoare pe zi ce trece (1 euro costa in prezent 414 forinti; in 2010 era doar 285) si preturile alimentelor sunt in crestere.
Guvernul a impus o inghetare temporara a preturilor, masura care loveste micile si micro-intreprinderile si care, in cazul preturilor la benzina, a fortat multe benzinarii sa intre in faliment din cauza scaderii veniturilor. Orban incearca sa explice cresterea ratei inflatiei, aflata in prezent la 20,7%, in termeni monocauzali: „Am reusit sa ramanem in afara razboiului, dar nu vom fi scutiti de consecintele acestuia. Preturile sunt conduse in sus partial de razboi, dar partial si de sanctiunile impuse de Occident.”
Orban creeaza in mod clar „calmul strategic” pentru el insusi, transferand responsabilitatea pentru criza financiara catre „vest”. Ramane de vazut cat de mult va mai putea sa stea pe gard o tara mica, saraca atat in energie, cat si in materii prime.