NUMERELE naucesc mintea. Cel putin 600 de israelieni au fost ucisi intr-o singura zi, mai mult decat in ultimii 19 ani de conflict cu palestinienii.
Mii au fost raniti. Hamas, gruparea militanta care controleaza Gaza, a lansat aproximativ 3.000 de rachete asupra Israelului in 24 de ore, mai mult decat a lansat in prima luna de razboi din 2014. Dar este un alt numar, inca necunoscut, care ar putea avea cel mai mare impact asupra cum reactioneaza Israelul unei zile de groaza.
Militantii Hamas care au atacat Israelul pe 7 octombrie au rapit si un numar nespus de israelieni, atat civili, cat si soldati, si i-au adus inapoi in Gaza. Cativa au fost identificati, fie prin videoclipuri postate pe retelele de socializare, fie prin interviuri pline de lacrimi cu familiile lor la televiziunea israeliana. Multi sunt inca fara nume.
Binyamin Netanyahu, premierul, a numit un general in retragere pentru a supraveghea activitatea guvernului in aceasta problema. Daniel Hagari, purtatorul de cuvant al armatei israeliene, spune ca numarul este „substantial”. Se crede ca se numara in zeci, poate chiar pana la 100. Hamas in sine poate nici macar sa nu stie cati oameni au fost luati in captivitate sau unde sunt toti (desi a promis ca va publica un numar final in zilele urmatoare).
Va dori sa le schimbe cu prizonieri palestinieni, o practica care are o istorie lunga in conflictul israeliano-arab. In 2011, Israelul a eliberat 1.027 de palestinieni in schimbul lui Gilad Shalit, un soldat israelian capturat de Hamas in 2006. Alte intelegeri au fost macabre: Hezbullah, partidul siit militie-politic din Liban, in 2008 a schimbat cadavrele a doi soldati israelieni cu cinci militanti in viata si 199 morti.
Cifrele sunt mult mai mari de data aceasta. Inainte de 7 octombrie, Hamas a tinut doar doi prizonieri israelieni, plus cadavrele a doi soldati ucisi in timpul razboiului din 2014. Acum are zeci de ei, atat vii, cat si morti. Addameer, un ONG palestinian, estimeaza ca 5.200 de prizonieri palestinieni sunt tinuti in inchisorile israeliene, inclusiv peste 1.200 in asa-numita „detentie administrativa” – tinuti fara acuzatii. „Ceea ce avem in mainile noastre ne va elibera pe toti prizonierii”, a declarat Saleh al-Arouri, lider al Hamas, pentru Al Jazeera pe 7 octombrie.
S-ar putea dovedi a fi o greseala de calcul. Exista adesea presiuni populare ca guvernele israeliene sa-si elibereze cetatenii atunci cand sunt capturati de militanti. Sondajele de la acea vreme au aratat un sprijin covarsitor pentru acordul de eliberare a domnului Shalit, in ciuda cifrelor dezechilibre. Hamas va incepe probabil sa lanseze propaganda, cum ar fi fotografii si videoclipuri ale captivilor, pentru a creste presiunea asupra guvernului lui Netanyahu.
Totusi, israelienii care isi ingroapa acum sute de morti ar putea fi mai putin dornici sa incheie un acord cu grupul care i-a ucis. Intre timp, oficialii de securitate se vor ingrijora de doua lucruri. Primul este precedentul: a recompensa cel mai mortal atac din istoria Israelului cu o eliberare in masa a prizonierilor inseamna a invita pe cineva sa incerce din nou. In al doilea rand este impactul politic in randul palestinienilor. Eliberarea a mii de prizonieri ar fi un impuls pentru popularitatea Hamas – intr-un moment in care Fatah, rivalul sau nationalist, este detestat pe scara larga.
Cealalta varianta este sa incerci sa-i eliberezi cu forta. Dar asta ar fi dificil. Hamas isi va imprastia cu siguranta prizonierii in numeroase locatii departe de granita cu Israelul. Chiar daca Israelul le-ar putea localiza pe toti, ar trebui sa efectueze numeroase raiduri impotriva caselor sigure bine pazite din adancul Gazei. Asta ar necesita o incursiune mare, pe care guvernul israelian o ia in considerare, dar care ar aduce si riscul unei lupte urbane prelungite si sangeroase.
Ostaticii ar putea fi ucisi in focul incrucisat. Chiar si atacurile aeriene pe care Israelul le-a inceput la scurt timp dupa atacul Hamas risca acum sa-si omoare propriii cetateni. Este putin probabil ca Hamas sa-i execute, deoarece sunt mai valorosi in viata decat morti. Dar o ofensiva la sol care ii ameninta stapanirea puterii ar putea conduce grupul sa concluzioneze ca nu are nimic de pierdut.
Un acord ar fi controversat, iar discutiile ar putea dura (dl Shalit a petrecut mai mult de cinci ani in captivitate). Raidurile ar fi riscante. Este o situatie fara precedent, iar oficialii israelieni sunt suparati de cum sa procedeze. Decizia lor va contribui mult la modelarea strategiei militare generale a Israelului in zilele si saptamanile urmatoare – si va determina soarta zecilor de israelieni ingroziti care sunt acum tinuti captivi in Gaza.
