Situatia economica actuala a zonei Euro si perspectivele acesteia sunt modelate de factori economici care se misca in directii opuse.
Pe partea pozitiva, zona euro a reusit sa treaca peste iarna fara penurie de energie si recesiune severa de care se tem multi analisti. Pietele muncii au continuat sa prospere, stabilizand cheltuielile de consum, iar sentimentul economic si-a revenit. Pe partea negativa, inflatia ramane incapatanat de ridicata, ciclul de crestere a ratei dobanzii este inca in desfasurare, iar incertitudinea geopolitica ramane ridicata. Ca urmare a acestor forte compensatorii, o crestere foarte moderata in 2023 pare sa fie scenariul cel mai probabil.
Sentimentul corporativ si al consumatorilor da semne de redresare
Potrivit datelor Organizatiei pentru Cooperare si Dezvoltare Economica, PIB-ul zonei euro a crescut cu 0,1% trimestrial in primul trimestru al anului 2023. Dintre marile economii din zona euro, Spania (preliminar) si Italia s-au extins ambele cu 0,5%, Franta cu 0,2%, in timp ce Germania a stagnat.1 Una peste alta, ar fi sigur sa spunem ca economia zonei euro a stagnat.
Cu toate acestea, pe fondul asteptarilor sumbre ale unei recesiuni severe de iarna, raspandita cu doar putin timp in urma, performanta economica a zonei euro poate fi considerata o veste buna. Indicatorii actuali de sentiment al consumatorilor si al afacerilor sugereaza ca este in curs de recuperare. Ambele au revenit considerabil de la minimele foarte profunde din toamna si sunt acum aproape de media lor pe termen lung, dupa cum arata indicele economic si al sentimentului consumatorilor al Comisiei Europene.2 Cu toate acestea, trebuie remarcat ca in spatele imbunatatirii sentimentului corporativ se afla diferente sectoriale mari: consistente cu imaginea globala, sectorul serviciilor pare sa se descurce mai bine decat sectorul industrial.
Sectorul industrial sufera din cauza comenzilor slabe si a reducerii cererii internationale. De exemplu, comenzile noi din sectorul de productie german s-au prabusit cu peste 10% in martie3, cea mai mare scadere din primele luni ale pandemiei de COVID-19. Acest lucru este deosebit de ingrijorator, deoarece intarzierile mari inregistrate in perioada de varf a COVID-19 a disparut in mare masura. In consecinta, indicele managerului de achizitii (PMI) pentru sectorul industrial din zona euro sa contractat. PMI pentru sectorul serviciilor, pe de alta parte, se afla intr-un teritoriu solid expansiv, indicand o accelerare a sectorului intr-un ritm puternic4.
Sentimentul in sectorul consumatorilor este si el in crestere. Acest lucru se datoreaza probabil disparitiei crizei energetice, chiar daca inflatia continua sa deprima veniturile reale. In general, cheltuielile de consum sunt sustinute de o piata robusta a muncii, care a functionat ca un factor de stabilizare a perspectivelor economice generale. De fapt, la 6%, zona euro a atins o rata record scazuta a somajului.
Inflatia si politica monetara: Jocul nu sa incheiat inca
Ciclul de majorare a ratelor din zona euro a inceput in iulie anul trecut, iar de atunci, Banca Centrala Europeana (BCE) a majorat ratele dobanzilor de sapte ori – ultima data in mai la 3,75% pentru principalele sale operatiuni de refinantare. Inflatia totala a scazut de la varful de 10,6% in octombrie si a ajuns la 7% in aprilie6. Cea mai mare inflatie, chiar daca este in scadere, se gaseste inca in statele baltice (rate de 15% si mai mari), costurile salariale fiind un factor cheie. Tari precum Belgia si Spania au rate ale inflatiei intre 3% si 4%. Inflatia din alte mari economii din zona euro se situeaza intre aceste doua extreme – 6,9% pentru Franta, 7,6% pentru Germania si 8,8% pentru Italia.
Ciclul de majorare a ratelor este putin probabil sa se incheie, deoarece dinamica inflatiei de baza este inca puternica. Inflatia de baza (adica inflatia generala fara alimente si energie), care este indicatorul cheie al raspandirii inflatiei in intreaga economie, nu da semne de scadere. De fapt, a crescut constant. La 5,6% in aprilie, este doar putin mai mica decat varful din luna anterioara. Atata timp cat inflatia de baza nu este sub control, lupta BCE impotriva inflatiei nu sa incheiat.
Inflatia din zona euro a trecut prin diferite faze.7 In prima faza, inflatia a fost alimentata de cresterile de pret rezultate din lanturile de aprovizionare intrerupte in timpul pandemiei de COVID-19. In a doua faza, declansarea razboiului din Ucraina a accelerat tendintele inflationiste, in special prin cresterea preturilor la energie si la marfuri. Intrebarea viitoare este daca inflatia din zona euro va intra acum in a treia etapa, in care cresterile salariale, ca raspuns la cresterile puternice ale preturilor, vor conduce inflatia. In acest sens, riscul unei spirale salarii-pret si al inaspririi inflatiei este real.
Avand in vedere ca presiunile inflationiste nu da semne de scadere, companiile europene se asteapta ca inflatia sa ramana la un nivel ridicat in viitorul apropiat. Potrivit recentului sondaj Deloitte European CFO Survey, directorii financiari (CFO) prezic o rata a inflatiei de 6,3% pentru zona euro in urmatoarele 12 luni. Inflatia creste, de asemenea, costurile de finantare ale companiilor: saptezeci la suta dintre directorii financiari evalueaza costul actual al creditului fie destul de costisitor (55%), fie foarte costisitor (15%).
Cele mai recente, si relativ optimiste, previziuni ale Comisiei Europene pentru Zona Euro presupun o rata de crestere de 1% pentru 2023 si o rata a inflatiei de aproape 6%, cu diferente mari intre tari.9 Aceste perspective de crestere slabe confirma ca redresarea postpandemica a fost deraiat de o serie de noi crize in 2022 si 2023. Continuarea sau nu a redresarii depinde in mod esential de trei factori: Primul este cererea externa, care va depinde in special de cresterea economica din Statele Unite si China. Al doilea factor este traiectoria inflatiei de la acest punct incolo si efectele acesteia asupra venitului real. Al treilea factor este modul in care cresterea ratelor dobanzilor afecteaza companiile.
Daca lupta impotriva inflatiei, si in special a inflatiei de baza, ar da roade pe termen scurt, am putea observa o crestere a veniturilor reale si o expansiune a consumului privat si a economiei. De asemenea, ar face mult mai probabil ratele dobanzilor mai mici si, prin urmare, costurile de credit mai scazute pe termen mediu, ceea ce va avea efecte pozitive asupra investitiilor corporative. Cu toate acestea, daca lupta impotriva inflatiei continua, previziunile actuale de crestere anticipate par sa reprezinte cel mai inalt nivel de crestere economica atins in 2023.
