Autorul cartii „Mitul deficitului” , sustine ca decizia de a cheltui sau de a nu cheltui este o problema politica si nu o lipsa de bani.
Stephanie Kelton nu poarta ochelari, dar si-ar dori sa-i purtam pe cei imaginari ai ei. Sunt lentile pentru a intelege intr-un alt fel cum functioneaza banii. Momentul nu poate fi mai propice. Dupa cel mai rea perioada a pandemiei, datoria publica este la cote record in multe economii si acum se teme ca inflatia va reaparea pe scena si va complica totul.
Tocmai despre aceste aspecte vorbeste Teoria Monetara Moderna (MMT) pe care Kelton a aparat-o de mai bine de doua decenii si pe care le rezuma in „ Mitul deficitului ”.
O adevarata revolutie pentru unii economisti si o nebunie pentru altii care ne va duce la hiperinflatie. Este dificil sa gasesti calea de mijloc atunci cand te confrunti cu afirmatii precum: „Majoritatea deficitelor (publice) sunt bune”, „ austeritatea este o lipsa de imaginatie ”, „a cheltui sau a nu cheltui este o decizie politica”, „banii sunt nu este o problema”…
Acum un deceniu, adeptii MMT precum Kelton erau o minoritate, dar circumstantele s-au schimbat. „ Cred ca am avut destul succes in ultimii doi sau trei ani ”, spune acest profesor de la Universitatea Stony Brook (SUA) la celalalt capat al telefonului.
„Se intampla o multime de lucruri in afara reflectoarelor… De aceea sunt atat de optimist in ceea ce priveste unde suntem si unde mergem, desi apelurile pentru revenirea la austeritate ne spun ca mai avem un drum lung de parcurs. .”
Margaret Thatcher , isi aminteste acest profesor, a fost cea care a plasat contribuabilul in centrul universului. „Ea a fost cea care a spus ca guvernul nu are bani proprii, ci doar ceea ce incaseaza”, explica Kelton, care a fost si consilier al senatorului democrat Bernie Sanders .
Si daca nu ar fi asa? Nu numai atat… Daca ar fi total invers? „ Statul nu are nevoie de banii nostri. Suntem cetatenii care au nevoie de banii tai ”, raspunde Kelton. MMT, spune el, este ca „o intorsatura copernicana”. Atat de ambitioasa este prezentata aceasta teorie.
Daca iti spun ca banii nu cresc pe copaci, ce fata ai?
Va fi dificil pentru mine…
Te-ai saturat deja sa auzi aceasta critica?
Mmm nu. Ma trezesc in fiecare zi stiind ca va fi plin de interviuri si intrebari.
Si ce ati raspunde la acest comentariu?
As intoarce-o si as spune: de unde crezi ca vine? Si despre ce fel de bani vorbim? Pentru ca atunci cand o tara isi emite propria moneda, banii pe care ii cheltuiesc guvernele nu cresc pe copaci, ci vin de la tastatura unui computer.
Tu spui: „Nu banii sunt problema”.
Cand un politician doreste sa cheltuiasca mai mult pe infrastructura, sanatate sau educatie, prima intrebare care apare inevitabil este: de unde vom lua banii?
Corect.
Ceea ce vreau sa spun este ca pentru o tara care isi emite propria moneda, aceasta este partea usoara. Gasirea banilor este usor; tu crezi.
Adica cheltuieste acum si te ingrijorezi mai tarziu… sau poate niciodata?
Nu! Daca crezi ca mai tarziu va trebui sa-ti faci griji, atunci cu siguranta nu ar trebui sa cheltuiesti mai mult. Riscurile generarii inflatiei trebuie evaluate mai intai. Dar daca guvernul poate cheltui fara a creste preturile, atunci nu aveti de ce sa va faceti griji.
Teoria monetara moderna sustine ca tine cont de acest risc de inflatie.
Este centrul proiectului. Ceea ce face MMT este sa inlocuiasca o constrangere falsa si imaginara numita „deficit” cu una reala, care este inflatia.
Daca cresterea preturilor este ca un monstru pe care odata ce te trezesti nu-l mai poti controla bine?
Nu, inflatia nu functioneaza asa. Este o problema complexa si dinamica.
Vorbeste de parca am fi putut sa vedem acea linie din care cresterea pretului va deveni o problema.
Nu este ca avem binoclu cu care sa ne uitam si sa spunem: fii atent, acolo este limita!
Deci de unde stii?
Efectuarea unei analize riguroase si empirice.
Cum?
De exemplu, pentru un plan de infrastructura ambitios: de cati muncitori in sectorul constructiilor ai nevoie, de cati ingineri, arhitecti, cat otel, utilaje…? Odata ce stii asta, te intrebi: am destui someri in aceste sectoare, exista capacitatea de a produce tot ce voi avea nevoie? Daca raspunsul este nu, ati descoperit o limita.
Ne propuneti sa avem incredere in politicienii nostri pentru a lua deciziile corecte cu privire la acel nivel de cheltuieli…
De fapt, le-am ales deja. I-am votat pentru a lua decizii. MMT nu le ofera mai multa sau mai putina putere decat au deja.
„Un guvern nu poate ramane fara bani”, spune TMM. Poate fi aplicata aceasta teorie in zona euro?
Este diferit pentru ca tarile sunt utilizatori ai euro si nu emitenti ai monedei.
Este o problema pentru noi?
Problema a fost in 2010 pentru ca Banca Centrala Europeana (BCE), emitentul, a intarziat sa joace acest rol.
Si acum?
Acum, BCE cu pandemia le-a spus tarilor: „Nu va faceti griji, cheltuiti ceea ce aveti nevoie, va avem acoperit”. Intrebarea este: cat va dura acest sprijin?
Si toate planurile de cheltuieli si datorii, ne vor provoca inflatie?
Nu vad acea legatura. Nu cred ca Europa se confrunta cu o problema a inflatiei, ci mai degraba cu o redresare slaba.
In cartea sa, el explica ca numerele rosii ale unui Guvern nu sunt reflectarea ca a cheltuit mai mult.
Ca sa stii ca trebuie sa te uiti la inflatie, nu la deficit.
Acum sunt multe organizatii care spun: proiecteaza un plan de reducere a deficitului si a datoriei publice.
E o greseala. Acum ca avem aceasta mahmureala dupa covid, sa incepeti sa va faceti griji pentru ea este un pericol. Nu este nevoie sa corectati rezultatul unui buget. Ceea ce trebuie remediat sunt problemele economiei: somaj, saracie, infrastructura… Bugetul este instrumentul pentru atingerea obiectivelor si rezultatul sau nu ar trebui sa devina niciodata un obiectiv.
Deci poti avea o economie sanatoasa cu un deficit de 6%?
Desigur. Daca economia dvs. reala este acolo unde doriti sa fie, deficitul nu este o problema.
Aceste idei… in ce masura patrund in arena politica?
Cred ca am parcurs un drum lung in ultimii doi sau trei ani. Exista mult interes pentru aceasta problema si este ceva despre care se discuta in fiecare zi la cel mai inalt nivel al politicii.
Da?
Economia a fost in mod traditional un fel de club de baieti. Asa ca nu este surprinzator pentru mine ca multe economisti au aparut sa puna la indoiala gandirea conventionala. Nici macar nu am fost foarte bine acceptati sa ne alaturam grupului…
