De ce a fost Gorbaciov atat de popular in Vest, dar atat de nepopular in Rusia?

Reactiile la moartea lui Gorbaciov au fost foarte diferite intre majoritatea Occidentului, pe de o parte, si Rusia si China, pe de alta parte.

Ultimul lider al Uniunii Sovietice din 1985 pana in 1991, Gorbaciov a fost un „om al pacii ale carui alegeri au deschis o cale de libertate pentru rusi”, a spus presedintele francez Emmanuel Macron. „Angajamentul sau pentru pacea in Europa a schimbat istoria noastra comuna”.

Poate cea mai deplina lauda a venit de la fostul cancelar german Angela Merkel, care a crescut sub tirania comunista in Germania de Est. Merkel l-a laudat pe Gorbaciov drept un „politician unic in lume” care „a exemplificat modul in care un singur om de stat poate schimba lumea in bine”.

Insa, cand presedintele rus Vladimir Putin a trimis o telegrama de condoleante familiei lui Gorbaciov, acesta a ramas sa afirme faptele – spunand ca „a condus tara noastra intr-o perioada de schimbari complexe si dramatice si de politica externa la scara larga, provocari economice si sociale”. .

 Cat de repede l-au identificat pe Gorbaciov premierul britanic Margaret Thatcher si presedintele SUA Ronald Reagan ca partener viabil? Si ce i-a determinat sa faca asta?

Schimbarea cheie a Razboiului Rece a avut loc atunci cand Mihail Gorbaciov si sotia sa Raisa Gorbacheva au cunoscut-o pe doamna Thatcher la Londra in 1984, inainte ca acesta sa devina lider sovietic. In Gorbaciov, doamna Thatcher a vazut pe cineva care era ganditor si nu era rigid in gandirea lui. Iar Raisa a fost un adevarat atu; nu era politician, dar cu siguranta avea aptitudini diplomatice. Doamna Thatcher si sotul ei Denis s-au inteles cu ei la nivel personal.

Dupa cum stim, Reagan a avut o relatie foarte stransa cu doamna Thatcher, asa ca relatia lui Gorbaciov cu Reagan era intr-adevar bazata pe relatia buna pe care el dezvoltase cu ea mai devreme. O relatie stransa s-a dezvoltat intre Gorbaciov si Reagan la Summit-ul de la Reykjavik din 1986. Iar Pavel Palazhchenko, traducatorul si paznicul lui Gorbaciov, a facut o parte foarte mare din imagine. Ai avut un interpret foarte, foarte bun care a inteles situatia politica si nuantele ei.

De ce Gorbaciov a ajuns sa fie atat de leonizat in Occident la caderea Cortinei de Fier? Si crezi ca aceasta reputatie stelara va rezista?

Gorbaciov si-a inteles locul in istorie; a inteles ca Uniunea Sovietica are nevoie de reforme – ca are nevoie de o relatie mult mai buna cu Occidentul si ca nu are viitor decat daca isi renunta la atitudinea de razboi rece.

Gorbaciov avea si un farmec innascut. El era din sudul Rusiei, iar oamenii de acolo sunt remarcati pentru ca sunt mai blanzi in ceea ce priveste modul in care abordeaza problemele. Si avea oamenii potriviti in jurul lui.

Cred ca reputatia lui Gorbaciov in Occident va rezista. Cea mai mare realizare a sa a fost aceea de a supraveghea trecerea de la Uniunea Sovietica la Federatia Rusa fara razboi nuclear. Acest lucru s-ar fi putut prabusi intr-adevar – au existat ciocniri in Nagorno-Karabah in Caucaz si in statele baltice, cand Uniunea Sovietica s-ar fi prabusit, dar lucrurile ar fi putut escalada foarte rau si nu au facut-o. Gorbaciov era foarte constient ca anumite parti ale blocului comunist aveau arme nucleare pe teritoriul lor odata cu caderea comunismului – si a supravegheat lucruri precum transferul focoaselor nucleare din locuri precum Germania de Est.

Am fost aproape de dezastru si nu am ajuns acolo – si cred ca aceasta a fost marea realizare a lui Gorbaciov, care va ramane in amintirile oamenilor.

Ce explica perceptiile foarte negative ale lui Gorbaciov in Rusia?

De ce pare sa primeasca atat de mult vina pentru prabusirea economica si demografica precipitata a Rusiei in anii 1990 dupa caderea comunismului, in loc de presedintele de atunci Boris Eltin si reformatorii sai economici liberali?

Gorbaciov credea sincer ca poate reforma Uniunea Sovietica mentinand in acelasi timp puterea Partidului Comunist – dar nu a inteles, asa cum a facut predecesorul sau Iuri Andropov, ca puterea Partidului Comunist este Uniunea Sovietica. Gorbaciov a pus in joc un val de reforme – perestroika ; glasnost – iar impulsul acestor miscari i-a luat puterea. Asa ca a fost o victima a fortelor pe care le-a pus in miscare si in acest fel oamenii l-au invinovatit pentru prabusirea Uniunii Sovietice si pentru situatia ingrozitoare din Rusia din anii 1990.

Si a fost doar un colaps complet la inceputul anilor 1990. Am un prieten care avea 14 ani cand a cazut Uniunea Sovietica. Ea locuia in provincii. Familia ei avea un cont de economii pentru ca ea sa-si cumpere o masina cand a implinit 18 ani – ceea ce ar fi fost in 1995. Dar cand a implinit 18 ani, din cauza hiperinflatiei a fost suficient sa-si cumpere o pereche noua de pantofi.

Rusii au trecut de la standarde economice relativ benigne si stabile – cand pretul unor lucruri precum masinile Lada a ramas acelasi – la totul a mers, practic peste noapte. A fost un soc enorm prin care a trecut Rusia.

O parte din motivul pentru care Gorbaciov este invinuit mai mult decat oricine altcineva pentru ceea ce s-a intamplat se intoarce in aceasta perioada din 1991, cand Gorbaciov era un om mort care mergea si Eltin plutea. In fiecare zi il critica pe Gorbaciov si toate acestea erau televizate.

Eltin a fost un populist fara sa vrea; spre deosebire de intelectualul Gorbaciov, stilul sau pamantesc parea sa fie atat de diferit de ceea ce au avut rusii inainte. Imi amintesc ca proprietara mea din Moscova a mers sa voteze pentru prima data, in 1996. Imi amintesc ca a iesit radianta din cabina de vot, ridicand degetul mare, spunand „Am votat pentru Eltin!” Ea a crezut ca este grozav.

Gorbaciov nu avea acea atingere comuna – asa ca Eltin a putut sa-i treaca inele.

Apoi ai venit acei reformatori liberali si neoliberali occidentali care sa sfatuiasca terapia socului economic si chestii de genul asta. Au existat cateva voci in cadrul guvernului lui Eltin care spuneau ca trebuie sa usuram tranzitia cu controlul preturilor si ce aveti. Asa ca vazand ca a fost la conducere ca presedinte rus din 1991 a fost responsabilitatea lui Eltin, rapiditatea schimbarii.

Dar oamenii il identificasera deja pe Gorbaciov drept omul care a lasat lucrurile sa se destrame si imaginea se blocase.

Mai recent, imi amintesc de postul de radio independent care a fost inchis – spunand ca Gorbaciov a fost ingrozit de invazia Ucrainei, dar nu a simtit ca este locul lui sa spuna nimic.

Gorbaciov nu si-a aparat cu adevarat mostenirea; a fost mereu neincrezator, precaut. Dar mostenirea sa ar putea fi vazuta mai tarziu ca profund pozitiva in Rusia, daca unii dintre rusii mai constienti – cei care nu au plecat – reevalueaza ceea ce au avut atunci in comparatie cu ceea ce a urmat.

Este foarte frapant cat de mult dispret a aratat Partidul Comunist Chinez fata de Gorbaciov pentru ca a permis reformei sa duca la colaps. Crezi ca Gorbaciov va ramane un studiu de caz despre cum sa nu faci lucruri la Beijing?

Da – cu China sub presedintele Xi Jinping, aveti o situatie in care controlul partidului este absolut, iar din perspectiva lor, ororile prabusirii Uniunii Sovietice ofera intr-adevar o lectie despre ce nu trebuie facut. Gorbaciov este un oarecum exemplu de bogeyman pentru China, pentru a evita cu siguranta emularea.

Cealalta lectie pe care China o poate lua de la Gorbaciov este sa se asigure ca oamenii continua sa primeasca bunatati de consum, ca sunt distrasi de la politica si nu se gandesc la schimbare. In multe privinte, Uniunea Sovietica era deja un caz de cos pana la preluarea lui Gorbaciov – dar daca Gorbaciov s-ar fi asigurat ca oamenii sunt cu adevarat hraniti si bine platiti si aveau bunuri de consum, lucrurile ar fi putut fi altfel.